Tipare de gandire si comportamente care incurajeaza anxietatea
Pentru multi dintre noi, viata ne ofera destul de multe surse de stres, care in timp, ne pot duce catre anumite feluri de a gandi si de a actiona. De multe ori, nu suntem constienti ca felul in care gandim sau actionam nu este cel mai adecvat sau cel mai eficient mod de a face fata stresului.
Iata cateva tipare de gandire ce incurajeaza anxietatea:
Ruminatia. Aceasta este o stare clinica indelungata de ingrijorare si dialog intern negativ cu privire la sine, cei din jur sau situatii din trecut sau prezent. De obicei apare dupa ce a avut loc un comportament sau o interactiune despre care ne gandi ca a fost o alegere gresita. Cand suntem afectati de ruminatie, nu mai avem control asupra gandurilor si emotiilor negative. De multe ori, ruminatia este asociata cu rolul de victima (a unei nedreptati sau a unei inabilitati de a face fata unei dificultati) sau de dependenta de cei din jur.
Parintele ruminator poate gandi astfel: „Mi-am lasat copilul in excursie. Daca uita sa isi ia medicamentele? S-ar putea sa i se faca rau si sa nu fie nimeni langa el. Poate totusi si le ia, dar daca ia prea multe? Poate a uitat ce i-am spus. Nu ar fi trebuit sa-l las sa plece in excursie. Era mai bine daca il stiam acasa. Eram mai linistita. Niciodata nu sunt linistita, mereu ma ingrijorez cu privire la el. Daca pateste ceva?”
Copilul ruminator: „Am stat toata seara si am repetat lectia. Cu toate astea, am impresia ca nu am scris ce trebuia la test. Daca eseul nu ii va place profesorului? Poate trebuia sa fi ales celalalt subiect. Daca ma depuncteaza? Cu siguranta nu gandim la fel. Majoritatea din clasa a ales al doilea subiect. O sa iau o nota mica. Niciodata nu fac ce trebuie.”
Presupunerile cu privire la viitor. Anxietatea si stresul ne pot influenta felul in care ne gandim la viitor. Astfel, ajungem sa ne asteptam la ce este mai rau.. Deseori cei care fac presupuneri negative cu privire la viitor au un stil de gandire catastrofic, ceea ce reprezinta si baza anxietatii.
Parintele care face presupuneri: „Anul acesta, copilul meu da bacalaureatul. Daca nu il va lua ce se va face? Cu siguranta o sa avem o vara groaznica, vom lua meditatii si iar va da in toamna. Daca nu il va lua nici atunci, cu siguranta o sa fie un dezastru. Va trebui sa ii gasim un loc de munca. Nu va mai avea niciun viitor. Cine angajeaza pe cineva care nu are nici macar liceul terminat? Viata lui va fi un esec total.”
Copilul care face presupuneri: „Nu i-am spus prietenului meu secretul pe care l-am aflat. Daca va afla din alta parte ca eu deja stiam, sigur nu va mai dori sa fie prieten cu mine. Ma va uri voi ramane singur. Nimeni nu va mai vrea sa aiba de-a face cu mine. Nu voi mai avea niciun prieten. Toata lumea ma va evita.”
Evitarea situatiilor care ne trezesc anxietatea. Ca de aparare, evitarea este foarte eficienta pe moment, insa aduce nenumarate neajunsuri pe termen lung. Pe moment, scade tensiunea emotionala, insa limiteaza mult potentialul copilului sau adultului care adopta acest comportament. Invatarea lucrurilor noi sau rezolvarea unor probleme dificile vor aduce intotdeauna un oarecare nivel de anxietate sau stres, iar cand copiii invata sa evite aceste situatii, vor pune, implicit, stop evolutiei lor.
Parintele evitant: „Mai bine nu il las pe copil la psicina. Inca nu stie sa inoate prea bine. S-ar putea sa se inece. E de preferat sa stea acasa sau sa practice alt sport.”
Copilul evitant: „Nu voi juca baschet pentru ca sigur nu voi reusi sa arunc la cos si ma voi face de rusine. Mai bine stau pe banca si ma uit la ceilalti.”
Care sunt alternativele care te pot ajuta pe tine si pe copilul tau sa fiti mai relaxati si mai increzatori?
Acceptati emotiile pe care le simtiti. Ajuta-l pe copilul tau sa treaca prin emotiile dificile, nu sa le evite. Desi pare o solutie mai simpla, evitarea emotiilor negative nu face decat sa complice lucrurile pe viitor. Emotiile, oricat de dificile ar fi, sunt trecatoare. Antrenand capacitatea copilului de a simti toate emotiile, ii antrenezi capacitatea de a face fata stresului. Nu incerca sa controlezi felul in care se simte copilul tau, dar invata-l cum poate gestiona mai bine emotiile dificile.
Incurajeaza curiozitatea si entuziasmul in familia voastra. Curiozitatea este o forta puternica motivatoare, care il poate ajuta pe copil sa isi depaseasca teama de necunoscut. Iar entuziasmul este doar cealalta fata a anxietatii.
*Sursa foto:maxpixel.freegreatpicture.com
Citeste si:
Secretul rezilientei sau puterii interioare: acceptarea provocarilor
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Momentele mici de bucurie - de ce sunt importante pentru echilibrul emotionalTi s-a intamplat ca privind un apus de soare, sa ramai fermecat de imagine? Sunt momente in care te opresti din ce faci pentru a-ti privi copilul cum rade si simti recunostinta intensa pentru familia ta? Astfel de clipe de incantare, momente scurte de bucurie intensa poarta numele de ”glimmers”, sau momente de bucurie pura.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Comentează:
-
Lucian
22.05.2019 - 23:50
Deci, spune NU gandirii catastrofice.
Vezi toate comentariileFii increzator, 'emotiile, oricat de dificile ar fi, sunt trecatoare.
Be a winner!