Tulburarea de personalitate narcisica
Narcisismul sau personalitatea narcisica au devenit subiecte actuale populare in mass media, in special datorita interesului specialistilor pentru acestea si datorita materialelor care popularizeaza cercetarile din acest domeniu. Cum apare insa tulburarea narcisica de personalitate si cum putem evita factorii de risc in copilarie, astfel incat sa crestem copii echilibrati din punct de vedere emotional?
Citeste si:
Cum risti sa cresti un copil narcisist
Narcisismul la parinti. Cum se manifesta si ce efecte are
Tulburarea narcisica de personalitate. Factori de risc si cauze
Ce inseamna mai exact tulburarea narcisica de personalitate? Iata care sunt criteriile de diagnostic pentru aceasta:
- lipsa empatiei
- grandiozitate si un sentiment exagerat al propriei importante
- o preocupare intensa fata de fantezii legate de putere, succes, inteligenta, iubire sau frumusete nelimitate sau ideale
- convingerea ca merita atentie speciala sau ca regulile nu se aplica si persoanei respective
- convingerea ca propriile calitati sunt unice si speciale si ca acestea pot fi intelese doar de persoane la fel de speciale sau cu un statut social inalt
- o nevoie excesiva de admiratie
- invidie fata de alti oameni sau convingerea ca alti oameni sunt invidiosi fata de persoana respectiva
- tendinta de a exploata sau manipula alte persoane
- comportament arogant
Care sunt cauzele si factorii de risc pentru aceasta tulburare? Desi nu exista studii care sa indice cauzele exacte ale acestei tulburari de personalitate, cercetarile arata cateva experiente care apar frecvent in copilaria persoanelor diagnosticate cu aceasta tulburare:
- prezenta parintilor cu tulburarea narcisica de personalitate
- neglijarea emotionala si fizica din partea parintilor
- un stil parental prea indulgent sau permisiv – lipsa regulilor si a consecintelor pentru comportamentele inadecvate
- un stil parental prea critic sau dur – respingerea emotionala din partea parintilor, lipsa afectiunii
- un stil de parenting de tip “elicopter” – in care parintele preia responsabilitatile copilului, nu ii ofera ocazii sa isi dezvolte independenta si autonomia sau se implica excesiv in deciziile si actiunile acestuia
- lauda frecventa si excesiva – copilul este laudat pentru actiuni normale sau obisnuite ori performanta lui este supraevaluata in mod frecvent
- divortul parintilor
- pierderea prin deces a unuia dintre parinti
- abuzurile
Desi unele experiente care contribuie la aparitia narcisismului nu sunt in totalitate in controlul nostrum, cele care se leaga de relatia dintre parinte si copil pot fi evitate si corectate, astfel incat sa incurajam o dezvoltare emotionala armonioasa a copiilor. Desigur, exista si componente genetice care influenteaza dezvoltarea tulburarilor de personalitate, insa atunci cand conditiile de mediu sunt favorabile dezvoltarii sanatoase, riscurile scad. De aceea, este esential sa analizezi relatia cu propriul copil, sa observi care sunt aspectele pe care le-ai putea schimba si sa iei masuri in aceasta directie.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti deveni un parinte mai bun? Acorda atentie copilului tau interiorIn literatura de specialitate a aparut conceptul de ”reparenting” care se refera la procesul prin care o persoana isi reconstruieste relatia cu sine intr-o maniera sanatoasa si empatica cu scopul de a-si imbunatati starea de bine, dar si relatiile cu cei din jur.
-
Munca invizibila a mamelorConceptul de munca invizibila se refera la eforturile pe care parintii - in majoritatea cazurilor, mamele - le fac pentru a sustine echilibrul emotional al copiilor, relatiile armonioase in familie si pentru a organiza si planifica activitatile si responsabilitatile familiei.
-
Aprecierea pozitiva - ce inseamna si de ce este importanta in familieAprecierea pozitiva a celuilalt presupune recunoasterea si exprimarea recunostintei si a valorii celuilalt intr-un mod sincer si autentic.
Adauga tu primul comentariu: