Teoria stresului in familie
Un eveniment stresant pentru unul dintre membrii familiei va influenta in mod natural, intreaga dinamica a relatiilor dintre parinti si copii. Teoria stresului in familie explica felul in care evenimentele stresante pot fi depasite mai usor in familie.
Citeste si:
Comportamentele de evitare si stresul la adolescenti
Semne ca familia ta este prea stresata
Teoria a fost dezvoltata pentru prima data in anul 1949, de catre sociologul Reuben Hill. Acesta a observat anumite tipare in modul in care membrii unei familii reactioneaza la situatii stresante, resursele pe care le au la dispozitie si cum anume le folosesc. Sociologul a identificat 3 aspecte importante de care trebuie sa tinem cont: evenimentul stresant, resursele disponibile ale familiei si perceptia pe care familia o are asupra evenimentului.
Teoria stresului in familie ia in calcul membrii familiei si rolurile, credintele, regulile, valorile, asteptarile, limitarile pe care acestia le au si raspunsurile lor la mediul inconjurator.
Parintii sunt cei care au grija de copii, acestia din urma se bazeaza pe parinti pentru a-si satisface nevoia de siguranta, supravietuire si sprijin. Copiii adopta roluri diferite, in functie de fiecare familie in parte. De exemplu, intr-o familie, copilul cel mare trebuie sa se ocupe de curatenia casei, in timp ce in alta familie, el este cel care se ocupa cu plata facturilor si cumparaturile din casa. Toate aceste roluri vor avea impact diferit asupra sistemelor familiei.
Diferitele valori, roluri, credinte, reguli, asteptari, limite sau raspunsuri la factorii de mediu, influenteaza in mod direct si uneori exacerbeaza stresul la nivel de familie. Atunci cand o situatie stresanta apare la nivel de familie, raspunsul va depinde de abilitatile pe care parintii le au pentru a face fata si pentru a gestiona stresul. Un parinte poate tipa sau acuza, se poate simti vinovat sau rusinat, poate fi curios sau rabdator, poate cauta solutii sau nu, in functie de resursele sale interne si externe.
Resursele interne se refera la abilitatile disponibile de management al stresului si al furiei, de abilitatile de rezolvare a conflictelor, abilitatile de comunicare, de autoreglare si de autoconstientizare.
Resursele externe implica resursele financiare disponibile, accesul la serviciile medicale si la mancare, sprijinul comunitatii, sprijinul emotional si psihic primit din partea celor din jur etc.
Intelegand teoria stresului in familie vei putea lua decizii mai bune in orice situatie va veti afla. Ideea centrala este ca resursele sunt baza pentru a face fata oricarei crize. Totusi, exista resurse ce se afla in afara controlului familiei. De exemplu, situatia financiara a familiei uneori nu poate fi controlata din cauza neprevazutului la nivel de nevoi de baza ale membrilor, care pot sa difere sau sa se schimbe la un moment dat. In aceste situatii e important sa ne uitam la resursele interne pe care le avem si pe care le putem cultiva.
Cum puteti face fata stresului ca familie?
Comunicati deschis despre evenimentul stresant care va afecteaza, chiar si celor mai mici, folosind un limbaj cat se poate de simplu, pe intelesul acestora. Daca vei incerca sa ii ascunzi copilului realitatea, acesta va resimti efectele stresului asupra parintilor, fara a intelege care este cauza acestuia. Confuzia resimtita de copil in aceasta situatie este mai nefavorabila pe termen lung decat informarea adecvata varstei sale.
Cautati surse de sprijin emotional si practic pentru fiecare membru al familiei. Comunicarea deschisa despre problemele cu care va confruntati este doar primul pas. Atat parintii, cat si copiii au nevoie sa se simta sprijiniti in perioadele dificile. Conversatiile cu persoane apropiate, scrierea terapeutica in jurnal, serviciile de terapie sau consiliere sunt cateva modalitati prin care puteti sa gasiti sprijin si echilibru emotional.
Discutati deschis despre orice problema ar aparea, fara a judeca sau a face supozitii, fara a acuza sau a spune „Ti-am zis eu!”.
Planificati un timp liber pentru fiecare membru din familie. Cu totii avem nevoie sa simtim uneori ca ceilalti din jur ne inteleg ca ne este greu si mai preiau din sarcinile noastre, permitandu-ne sa stam macar o ora sa ne tragem sufletul sau sa ne deconectam de la tot ce inseamna stres, agitatie, liste to do etc. Ganditi astfel de momente pentru fiecare. Chiar si cei mici au nevoie sa stie ca ceilalti iau in considerare ce simt.
Creeaza o zona de relaxare intr-un colt al casei, in care oricare dintre voi se poate retrage din cand in cand.
Cereti ajutor din exterior atunci cand nu reusiti sa gasiti in familie solutiile potrivite.
Invatati sa fiti blanzi cu voi insiva, sa va apreciati si iubiti familia asa cum este ea si sa cautati sa aduceti mereu imbunatatiri pentru a functiona cat mai bine. Schimbarile se fac in timp, cu efort si perseverenta. Fiti rabdatori si recunoascatori pentru ceea ce aveti si cautati sa aduceti mereu plusuri in dinamica familiei.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum putem preveni intensificarea conflictelorConflictele si neintelegerile sunt parte din viata de zi cu zi intre-un cuplu, insa indiferent care ar fi motivele ce stau la baza, important este sa reusim sa gasim solutii impreuna.
-
Ce inseamna inflorirea psihologica si cum o putem incurajaConceptul de ”inflorire psihologica” este unul multidimensional, propus de psihologia pozitiva in care se pune accent pe dobandirea fericirii si a starii de bine, a satisfactiei cu viata, a avea sanatate fizica si mentala, un sens si o semnificatie in viata, caracter si virtuti si relatii sociale aarmonioase.
-
Semne care indica faptul ca esti un parinte inteligent emotionalCine sunt parintii ideali? Exista o multime de carti si articole despre cum sa devii un parinte mai bun, iar toate resursele pe care le gasesti au in comun inteligenta emotionala. A creste copii inteligenti emotional incepe cu a fi un parinte inteligent emotional.
Adauga tu primul comentariu: