UNICEF lanseaza raportul Starea Copiilor Lumii 2013 – Copiii cu dizabilitati
„Pentru ca toti copiii cu dizabilitati sa fie inclusi, ei trebuie sa aiba certificat de nastere, sa mearga la scoala, la doctor si sa se tina cont de ei in viata de zi cu zi. Atat copiii cu dizabilitati, cat si comunitatile din care fac parte ar beneficia daca ne-am concentra pe ce pot realiza acesti copii – pe abilitatile si potentialul lor”, a declarat Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF in Romania. „Romania a facut progrese in ceea ce priveste protejarea drepturilor copiilor cu dizabilitati, dar mai sunt multe de facut astfel incat acestia sa se poata juca si sa mearga la scoala alaturi de ceilalti copii, sa beneficieze de servicii de sanatate si protectie adecvate, sa-si poata implini visele. Un prim pas in acest sens, este ratificarea Protocolului aferent Conventiei Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati si extinderea la nivel national a modelelor de buna practica care si-au dovedit eficienta”, a completat Sandie Blanchet.
“Starea Copiilor Lumii 2013 – Copiii cu dizabilitati” le da sansa copiilor sa isi consolideze pozitia ca arhitecti si agenti ai schimbarii in comunitatile din care fac parte, din mediul rural sau urban, sa genereze un dialog in ceea ce priveste tratamentul egal al tuturor copiilor, indiferent de abilitatile lor. In acest sens, pe langa principalele parti narative si tehnice, raportul aduce si alte perspective prin eseuri semnate de decidenti politici, parinti, profesionisti, celebritati si lideri de opinie cu dizabilitati. Mai mult, include si opiniile tinerilor cu dizabilitati care au obtinut importante rezultate pe plan personal sau profesional sau care lupta in acest sens.
Principalele concluzii
• La nivel international, exista putine date in ceea ce priveste numarul exact al copiilor cu dizabilitati, a tipurilor de dizabilitati pe care le au acestia si despre modul in care le afecteaza viata. Drept rezultat, putine guverne au un ghid eficient pentru alocarea resurselor in sprijinul copiilor cu dizabilitati si a familiile lor.
• O estimare globala din anul 2004 arata ca 93 de milioane de copii - sau unul din 20 de copii cu varsta pana la 14 ani – au o dizabilitate moderata sau severa.
• Copiii cu dizabilitati au cele mai mici sanse sa beneficieze de educatie, sanatate si protectie. Ei sunt printre cei mai expusi la violenta, abuz, exploatare si neglijare mai ales daca sunt ascunsi sau izolati in institutii din cauza stigmatului social si a costurilor financiare pe care le implica ingrijirea lor.
• Copiii din familii sarace au sanse reduse sa mearga la scoala din comunitate sau sa beneficieze de servicii de sanatate, dar acei copii care traiesc in saracie si au o dizabilitate au sanse si mai mici sa beneficieze de aceste drepturi fundamentale.
• Genul este o cauza importanta de discriminare, fetele cu dizabilitati au sanse mai mici decat baietii sa primeasca hrana adecvata si ingrijire.
• Din nefericire, pentru multi copii cu dizabilitati, excluziunea incepe din primele zile de viata, atunci cand ei raman fara certificat de nastere. Daca “nu exista” oficial, ei nu pot beneficia de serviciile sociale si de protectia legala care sunt cruciale pentru supravietuirea si dezvoltarea lor. Marginalizarea creste odata cu discriminarea.
• Educatia incluziva largeste orizontul tuturor copiilor oferind oportunitati copiilor cu dizabilitati sa aiba o viata mai buna. Mai multe eforturi in ceea ce priveste integrarea copiilor cu dizabilitati contribuie la diminuarea discriminarii care ii impinge la marginea societatii.
• Discriminarea pe fondul dizabilitatii este o forma de opresiune, iar deprivarile multiple duc la o si mai mare excludere pentru acesti copii.
• Atunci cand se observa mai intai dizabilitatea si nu copilul, societatea pierde ce are acesta de oferit. Atat copiii cu dizabilitati, cat si comunitatile din care fac parte ar beneficia daca ne-am concentra pe ce pot realiza acesti copii – pe abilitatile si potentialul lor, si nu pe ceea ce nu pot face.
• Familiile care au copii cu dizabilitati se confrunta cu costuri de trai mai ridicate si pierd oportunitati de a obtine venituri.
• Dezideratul global este ca la nivel local, chiar si in cele mai indepartate zone si in cele mai nefavorabile circumstanţe, fiecare copil cu dizabilitaţi sa se poata bucura de drepturile sale – de acces la servicii, suport si oportunitaţi – in aceeasi masura ca ceilalţi copii.
• Incluziunea sociala a copiilor cu dizabilitati este posibila, dar este necesara mai intai o schimbare de perceptie, o recunoastere a faptului ca toti copiii au aceleasi drepturi, ca pot fi agenti ai schimbarii, ca pot hotari pentru ei insisi si nu sunt doar beneficiari ai caritatii, ca parerile lor trebuie auzite si incluse in politici publice si programe.
Adauga tu primul comentariu: