Lansare de carte inedita: Scrisoare pentru Mos Craciun, de Cristina Beatrice Preda
„Scrisoare pentru Mos Craciun” este o carte scrisa cu gandul la bunica ei plecata dintre noi careia ii dedica si aceasta lansare. Evenimentul va avea loc la locul de joaca, Elefantelul curios, joi, 12 decembrie, de la ora 18.00.
Cristina Beatrice Preda, autoarea celor trei volume „Aventurile lui Tapatel si prietenii lui jucausi”, "Puterea prieteniei" si „Jurnalul Creionului Tapat”, isi lanseaza acest volum special de sarbatori impreuna cu invitatii ei speciali. Actrita Rusu Nicoleta, de la teatrul Ion Creanga va citi un fragment din carte, iar prietena familiei, Daniela Andrei (15 ani), va sustine un mini-recital la vioara. Cartea „Scrisoare pentru Mos Craciun” a fost publicata de Self-Publishing Romania.
Iata ce spune Cristina despre noua ei carte:
“In prezent, particip cu voiosie la intalnirile cu elevii de la Biblioteca Metropolitana, iar de fiecare data raman placut surprinsa de deschiderea lor, si de bunatatea cu care ma intampina. Cartea pe care o lansez are o semnificatie aparte pentru mine, asa cum are si relatia bunici-nepoti. De-a lungul timpului, viata mi-a dat de inteles ca are si suisuri si coborasuri, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam rapusi de prima rafala de vant. Nu atunci cand avem o lume intreaga de explorat. Credinta si vointa zdrobesc limitele, pe care de cele mai multe ori, noi ni le impunem, fara a sti cu exactitate de ce suntem capabili.”
Fragment din cartea Cristinei Preda, Scrisoare pentru Mos Craciun
Era o dupa-amiaza geroasa, spre sfarsitul lunii decembrie. Desi natura nu isi scosese inca haina alba de gala, pentru a o intampina, iarna isi facuse simtita prezenta dezlantuind un frig teribil care incoltea casele, nelasand sobelor nici macar o clipa de ragaz.
Mai erau cateva zile pana la Craciun, iar dincolo de ferestrele inghetate, se zareau copiii mai voiosi si mai zglobii ca niciodata, alergand de colo-colo, pe langa parintii lor care nu isi mai vedeau capul de treburi. Ardeau de nerabdare si se intrebau fara incetare: „Va veni Mos Craciun?”, „Ce imi va aduce Mosul?”, desi, din cand in cand, o urma de indoiala le innegura pentru o clipa sufletul: „Am fost indeajuns de cuminte anul acesta?” Sperand ca balanta faptelor sa fie de partea binelui, iar sacul batranului darnic sa fie neincapator, micutii numarau zilele, minutele, ba chiar secundele, pana cand bradul impodobit cu migala le va gazdui cadourile, iar clopoteii vor suna a sarbatoare, inchinand un clinchet in cinstea povestii pline de magie si neprevazut care avea sa urmeze.
In vreme ce toate scrisorile pentru Mos Craciun ajungeau la destinatie, una abia prindea viata. Era vorba despre scrisoarea micutei Maria, o fetita de sapte ani, care isi dorea ceva cu totul si cu totul special. Anul acesta, dulciurile, papusile, rochitele de catifea pierdeau teren in fata…
‒ Ce faci? o intreba mama, intrand in camera ei, cu cateva prajiturele aromate.
‒ Vreau sa ii scriu Mosului, dar mi-e teama ca va primi scrisoarea mea prea tarziu! ofta Maria, jucandu-se cu creionul. Se lasa o clipa de tacere, clipa in care mama deveni nostalgica. Mangaind crestetul fiicei sale, ii spuse cu blandete:
‒ Niciodata nu e prea tarziu, draga mea! Mos Craciun are puteri magice, iar dragostea lui pentru copii este nemarginita! Nicio dorinta nu ramane neindeplinita…
Adauga tu primul comentariu: