Despre tulburarile de comportament alimentar si influenta familiei
Dependenta, in general, este o stare caracterizata printr-o nevoie imperioasa de a mentine un comportament care provoaca placere sau amelioreaza substantial o stare de rau provocata de absenta acestuia. Cand o persoana are un comportament care implica centrul placerii si al recompensei din sistemul nervos central (consum de alcool, mancare, tutun, droguri, jocuri de noroc etc.), va experimenta o descarcare de endorfine, mai mare sau mai mica, lucru care il poate motiva suficient de tare incat sa repete comportamentul, sa-si organizeze viata in functie de acest comportament (daca sunt fumator, cand iau salariul, intai imi pun deoparte banii de tigari, sau cei care sunt dependenti de heroina vand lucrurile de valoare pe care le au). In urma unui asemenea comportament repetat in timp, poate sa apara nevoia fizica si psihica pe care oamenii o traiesc specific (agitatie, nervozitate, scaderea randamentului fizic si intelectual, tremuraturi, depresie, dureri de oase, de muschi etc.).
Mancarea, hrana reprezinta o necesitate vitala. Fara sa mancam, murim. Este imperios necesar sa mancam, motiv pentru care organismul sanctioneaza necesitatea nesatisfacuta de hrana cu senzatia de foame, durere de stomac si anxietate, in schimb recompenseaza eforturile de a ne hrani cand ne este foame cu disparitia disconfortului, cu senzatia de satietate, urmata de cea de placere. Cand asociem suficient de des aceasta placere cu bucuria meselor in familie, cu momentele de relaxare sau calmarea nervilor, cu succesul, sau cand incercam sa depasim astfel singuratatea, depresia sau anxietatea, avem foarte multe sanse sa folosim mancarea ca pe un drog. Astfel ajungem sa dezvoltam diverse tulburari de comportament alimentar care au la baza mancatul compulsiv: obezitate, anorexie nervoasa cu sindrom de mancat compulsiv, bulimie nervoasa.
Dependenti de mancare suntem toti intr-un fel, pentru ca nu putem trai fara ea, asa suntem facuti, dar putem ajunge sa folosim mancarea intr-un mod care ne afecteaza grav sanatatea fizica si psihica, dezvoltand afectiunile numite tulburari de comportament alimentar. Aceste tulburari pun viata copiilor in pericol, fie in copilarie (anorexia nervoasa la copil are un prognostic nefericit), fie mai tarziu in viata de adult (majoritatea adultilor cu obezitate morbida au fost supraponderali in copilarie) .
Persoanele care sufera de tulburari de comportament alimentar sunt aproape intotdeauna un simptom al unei familii disfunctionale, de exemplu parintii hiperprotectivi, cei care isi controleaza excesiv copii, pun presiune pe ei, ii santajeaza emotional ("Daca ma iubesti, mananci si felul doi."). Uneori parintii le favorizeaza declansarea tulburarilor de alimentatie copiilor lor conditionandu-le dragostea, acceptarea ("Daca nu faci ce vreau eu nu te mai iubesc, nu mai vorbesc cu tine"), sau sunt vesnic nemultumiti de copilul lor, uitand sa aprecieze si sa laude ceea ce copilul are bun, progresele lui, sau fac comparatii disfunctionale intre copilul lor si alte persoane ("Daca Ionel poate, poti si tu; tu de ce nu esti la fel de bun la sport ca Andrei?"). Exista parinti care isi abuzeaza copiii fizic: bataie, tortura, abuz sexual sau psihologic: le ofera orice au nevoie, orice doresc, nelimitat, fara ca acesti copii sa faca vreun efort in a obtine ce vor, sau eticheteaza copilul ("Esti prost, nesimtit, nu esti bun de nimic, nu-i nimic de capul tau, nu esti in stare, n-ai vointa") si astfel nu fac altceva decat sa influenteze pana la provocare aparitia tulburarilor de comportament alimentar sau a dependentelor de substanta (alcool, droguri, tutun).
Studiile arata ca o pondere foarte mare in aparitia acestor afectiuni o au obiceiurile alimentare ale familiei, conditionarea copilului prin mancare ("Daca ma iubesti, termini tot din farfurie."), sau centrarea metodelor de a face stresului in sfera alimentelor ("Sunt depresiva, mananc ciocolata, ma distrez/relaxez cand merg la gratar").
Copilul care are o tulburare de comportament alimentar va masca din rasputeri problema lui, cu haine largi pentru a ascunde cresterea sau scaderea in greutate, va avea tot felul de explicatii pentru starea de slabiciune, cearcane, randament scazut la scoala, insomnii sau hipersomnii, iritabilitate, agresivitate, retragere, izolare. O atentie adecvata acordata modificarilor de comportament al copilului poate ajuta parintele sa identifice cat mai devreme aparitia unor astfel de probleme. Cel mai bine este sa prevenim asa ceva.
Cand se naste un copil, parintii lui nu primesc si manualul de utilizare. Cresterea unui copil este un lucru delicat, important, care necesita sacrificii personale, dar care poate fi rasplatita cu minunate momente de afectiune, dragoste neconditionata, sentimentul de mandrie si implinire. Ingredientele importante in cresterea copiilor sunt acceptarea si dragostea neconditionata, aprecierea partilor bune, rabdare si grija. Restul se invata fie de la ceilalti, fie de la proprii parinti, fie de la specialisti, atunci cand dorim sa asiguram copiilor nostri un start cat mai bun in viata.
Ca adult, esti puternic atunci cand intelegi si accepti ca ai nevoie de ajutor, il ceri si esti dispus sa-l primesti. Asigurati-va ca cereti ajutorul la timp, asigurati-va ca apelati la o sursa competenta, informati-va cu grija ori de cate ori sunteti nesiguri sau dezorientati.
Adauga tu primul comentariu: