Pentru un ceas de liniste...
Daca-i un anotimp ce ma scoate din sarite, cu siguranta pentru mine toamna e acela. Niciodata nu m-am bucurat de venirea ei si de cand am copil mic, parca mi-e si mai urata. Mai mereu vine incarcata cu raceli si nas infundat, cu dureri de cap (eu una nu am astenii de primavara, ci de toamna!) si zile scurte care par prea lungi.
Ionut e racit de cateva zile bune. Saptamana trecuta, pe cand dadea semne de mai bine, l-am trimis la gradinita si s-a intors ... de unde a plecat. Am decis sa-l tin acasa pana e cu totul refacut si deja suntem de doua zile ca pe-un camp de lupta. Eu m-am dezobisnuit sa rezolv treburile cu un pitic pe la picioare, el nu e obisnuit sa petreaca prea mult timp in casa si de aici pana la explozii, e doar un pas.
Ieri ma asteptau tot felul de chestiuni: timp si inspiratie aproape lipsa si un Ionut cu chef nebun de ma-sa si vocea ei (“Hai mai mami, hai sa citim pana ne plictisim!”). Am facut ce scrie-n carti. Ne-am dat timp in doi, ne-am dragalit, am citit, am construit vreo trei benzinarii si cateva masini, am discutat, ne-am mai dragalit putin. Cand i s-a umplut “rezervorul”, mi-a dat o pauza. A durat exact atat cat a primit, nici un minut in plus. Am reluat dragaleala si joaca, dar se pare ca nu a fost de ajuns pentru ca in clipa in care m-am asezat la masa, hop, si Ionutul langa mine.
- Ce faci?
- Incerc sa scriu ceva.
- O poveste?
- O poveste, un text, alta poveste.
- Ce poveste? Despre mine?
- Nu, Ionut. O poveste despre un alt baietel.
- De ce nu despre mine?
Stau cu mutra-n monitor si simt cum imi pierd rabdarea. Nu ma pot concentra si la ce scriu, si la ce zice. Sincer acum, ma irita teribil mucosul asta mic.
- Bine, e despre tine. Un baietel ca tine.
- Si ce fac?
Imi scot ochii de la ecran, ii dau peste cap si ma uit la el.
- Ioane, chiar vreau sa termin ce am de scris. Mai am putin si apoi ne jucam.
- Eu vreau sa ne jucam acum.
- Stiu ca vrei. Dar eu vreau sa termin ce am de facut. Asa ca acum vreau sa te duci sa te joci.
- Eu vreau sa te joci cu mine! Si acum vreau putin in brate.
Simt cum se scurge, se scurge rabdarea mea si incep sa moflai ganduri nervoase in minte. Ma uit la el: e ciufulit, cu bluza murdara de muci, cu altii ce curg si ochisorii rosi. Ma inmoi si-l iau in brate. Se cuibareste asa cum doar el stie sa o faca si stam nitel in liniste.
-Acum vreau sa ma lasi sa-mi termin textul. Fa ce vrei, dar lasa-mi un ceas de liniste.
Nu apuc sa termin ce am de zis, dispare. Ma apuc de lucru si pe fundal se aud tot felul de miscari. Muta casa, e clar. Ma dau batuta, respir adanc si imi vad de ale mele.
Un ceas mai tarziu, toata camera lui e in sufragerie. Si-a facut cort sub masa si acum sta in fata lui, pe o patura si se joaca de-a “bem ceai din canile frumoase ale lui mami si ne uitam prin cartile ei si vorbim la telecomanda ca la telefon” Se opreste cand ma vede. Mie mi s-a blocat sistemul. Sunt de-a dreptul ametita, imi vajaie urechile, simt cum urca tipatul, dar ma opresc la timp:
- Mami, ai zis ca pot sa fac ce vreau. Si am facut si te-am lasat in pace. Ai terminat de scris?
Are dreptate. Zambesc larg, ma las ajutata sa organizez dezastrul si-mi promit ca data viitoare sa-l las cu instructiuni precise.
*Credit foto: photostock, FreeDigitalPhotos.net
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Comportamentele nedorite ale copiilor si cauzele lorIntelegand comportamentele nedorite ale copiilor in termeni de nevoi, avem mai multe sanse sa ii ajutam pe copii sa le inlocuiasca cu alte comportamente mai adecvate.
-
Butonul lui “Inca o data”...Nu stiu voi cum sunteti dar eu incet, incet simt ca devin alergica la “inca o data!”, “doar unul singur!” “o data si gata!”.
-
Nevoile si dorintele copilului. Cum faci diferenta intre ele? 1“Vreau o masinutaaaa!”, “Mama, trebuie sa imi schimb telefonul, cel pe care il am acum e demodat!”, “Imi trebuie haine noi!”, “Vreau sa merg in vacanta in Europa!”. Pe masura ce cresc, copiii isi doresc din ce in ce mai multe lucruri. Sau au nevoie de mai multe lucruri? Daca nu gasesti un raspuns la aceasta intrebare, te vei confrunta in curand cu dilema urmatoare: “As vrea sa stiu unde sa trag linie intre ceea ce ii ofer si ceea ce ii refuz. Am doar un copil si vreau sa fiu sigura ca primeste t
Adauga tu primul comentariu: