Ordinea in camera: “Mami, pot si singura!”
Asa ca ma roaga sa ii fac ordine. Si ii raspund: “ Bineinteles ca fac ordine si abia astept sa vina musafirii sa admire ceea ce am facut eu”. Atunci imi spune ca nu mai este nevoie sa fac eu, pentru ca ea gata este mare de acum si poate singurica.
Fara prea mult chef, dar hotarata sa arate ca poate si, bineinteles, sa se poata lauda prietenelor ei, se apuca sa dea jos tot de pe rafturi. Si strange mormane in mijlocul camerei si deja intrase in panica: cum sa le aseze acum? Am sters impreuna rafturile de praf, apoi i-am zis sa dedice cate un raft fiecarei categorii de jucarii. Dupa nici jumatate de ceas, ma cheama sa vad cum si-a aranjat cartile de povesti dupa dimensiuni sa se vada frumos, le stersese si pe ele de praf.
Mai in dreapta lor, erau cateva cutii de puzzle milimetric aranjate. Si vreo trei zile a avut o preocupare intensa. Intr-adevar, un mare efort pentru ea, dar satisfactia cand intram si o laudam era maxima. Cum a venit bunica la noi, i-a zis ca are o surpriza de aratat. Si a cules si de la bunica aprecieri. Iar cand credea ca a scapat, ochiul meu critic ma impinge sa ii spun ca si in birou la caiete si toate ustensilele de lucru manual ar trebui ordonate. Si fara sa stea pe ganduri imi spune: “ Nu mi se mai pare asa de greu! Ia uite cum am reusit sa le fac pe cele din biblioteca!Aici sunt mai putine si le termin mai repede!” Asa a si fost, iar pana spre seara era totul luna.
Si a venit weekend-ul. Soare placut, am iesit in curte. Si acolo mama din mine a dat o idee: "Casuta ta din poveste vad ca este prafuita si trista dupa iarna asta care a trecut.". Ea ca sa se eschiveze, mititica, (probabil era satula pana peste cap de atata curatenie si ordine) imi spune: “ Poate mai vine frigul si atunci mai este iarna. Haide sa mai asteptam!”. Eu nu am raspuns nici ca da, nici ca nu, doar ca: “Si daca vei avea o aniversare insorita si fetele vor vrea sa va jucati in casuta, ce le vei spune? Ca este praf si mizerie de peste iarna? “. De data asta, nu putea sa se descurce singurica, pentru ca aveam sa spalam cu furtunul si sa frecam podeaua din casuta, sa dezinfectam dulapul pe care erau asezate jucariile prafuite, masuta cu scaunele. Asa ca am demarat amandoua actiunea de improspatare. La final era foarte incantata si l-a chemat pe tati sa ii arate ce casuta dichisita are ea. Si cautand rasplata pentru tot ceea ce facuse, ne spune: “Acum toate sunt gata si doar invitatii sa mai vina! Sunt asa curioasa ce cadouri am sa primesc! Cred ca si voi aveti surprize pentru mine, nu?”.
Pentru cei 7 anisori neimpliniti mi s-a parut ambitioasa, meticuloasa, perseverenta si chiar cred ca isi merita laurii. Asa ca negresit va avea parte de surprize placute din partea noastra. Manutele ei pline de indemanare nu au contenit pana ce nu a vazut ca si-a atins scopul.
Orice pas inseamna mult in evolutia lor. Nu consider o corvoada ca un copil sa isi mentina ordinea in camera lui, sa ajute atunci cand este o sarcina de nivelul lui, sa i se accepte aportul atunci cand se ofera voluntar si mai ales sa fie laudat de fiecare data pentru a capata incredere in fortele proprii si pentru a se simti util.
Copilul tau ce responsabilitati casnice are?
| Anda Leu Mamica de 7 ani si proaspata mamica de doar 10 luni. Meseria de parinte ma pasioneaza atat de mult incat pot spune ca am parte prin prisma copiilor mei de o a doua copilarie; momentan traiesc o perioada de 2 ani intr-un univers fabulos cu povesti si zane, cu primele litere si cuvinte, cu primele gangureli si primii pasi. Descopar insa cu parere de rau ca vremurile, desi mult evoluate fata de anii ‘ 80, nu sunt tocmai “ pe roze” si sper ca alaturi de alti parinti interesati sa reusim sa schimbam mentalitati astfel incat sistemul educational sa fie unul mai bun pentru copiii nostri. |
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarieHiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
-
Cand parintii corecteaza excesiv greselile copiilorNu e deloc usor sa iti privesti copilul facand greseli. Ne dorim ce e mai bun pentru ei si am vrea cumva sa ii ferim de orice este gresit sau chiar "imperfect".
-
De ce copiii care primesc totul risca sa esueze la maturitateAtunci cand oferim totul copiilor, oferim cu siguranta o multime de avantaje, insa nu garantam succesul pe termen lung, chiar daca aceasta este intentia.
Adauga tu primul comentariu: