Neurostiinta si cresterea copiilor
Cum te pot ajuta neurostiintele sa devii un parinte mai bun
Uneori poti intui ce va spune sau ce va face copilul tau, insa sunt si acele momente imprevizibile in care apare intrebarea: „Ce se intampla in mintea copilului meu?”. Neurostiintele te pot ajuta sa gasesti raspunsul concret la aceasta intrebare si astfel, sa stii mai bine care este raspunsul de care are nevoie copilul din partea ta.
Citeste si alte materiale despre dezvoltarea copilului:
Dezvoltarea cognitiva a prescolarilor
Dezvoltarea socio-emotionala a copiilor
Neurostiintele sunt stiintele care se ocupa cu intelegerea felului in care creierul uman se dezvolta si functioneaza. Este un domeniu in plina dezvoltare si dinamic, in care miturile apar si se raspandesc usor, insa care poate fi extrem de util, atunci cand informatiile sunt alese cu grija.
Multe greseli de parenting si multe conflicte intre parinti si copii apar deoarece parintii nu stiu o serie de lucruri fundamentale despre felul in care se dezvolta creierul celor mici. Iata cateva elemente de baza ce tin de domeniul neurostiintelor si care iti pot fi de folos:
Toti copiii trec printr-un stadiu numit senzoriomotor. Acesta se intinde de la nastere si pana la varsta de 2 ani. In aceasta perioada, copiii filtreaza tot ceea ce se intampla, cu ajutorul simturilor. Ei invata prin experiente de tip incercare-eroare si astfel incep sa cunoasca lumea din jurul lor. In jurul varstei de 1 an, copilul invata despre permanenta obiectului (un obiect continua sa existe chiar daca a disparut din campul vizual).
Tot in acest interval de varsta, copiii se dezvolta si din punct de vedere social si emotional. Astfel, atunci cand au nevoie de ajutor sau confirmarea parintelui, il cauta cu privirea (punct de referinta sociala sau cognitie sociala). Cand copilul se afla intr-o situatie sociala noua, de exemplu, cand intalneste un copil care vrea sa se joace cu el si cauta sprijin din partea ta, este foarte important sa ii raspunzi afectuos si calm. Desi la prima vedere ar putea parea ca il ajuti prea mult, pe termen lung, sprijinul pe care i-l oferi acum, il va ajuta sa devina independent. Un copil la varsta de 1-2 ani are nevoie sa stie ca poate fi ajutat si sprijinit oricand de catre adultii importanti din viata lui. Astfel, ii scade nivelul de stres si teama si poate sa isi foloseasca energia pentru a explora lumea si a invata lucruri noi.
Intre 2 si 7 ani, copiii trec prin stadiul preoperational in care limbajul ia un avant foarte mare. Copilul incepe sa gandeasca in simboluri, sa isi dezvolte intelegerea numerica si incep sa faca diferenta intre trecut si viitor. Copiii incep sa se descurce destul de bine in situatii concrete, insa conceptele abstracte inca sunt dificil de inteles. Dupa varsta de 3-4 ani, copiii incep sa inteleaga ca alte persoane pot sa gandeasca diferit fata de ei si sa inteleaga lumea din alt punct de vedere. Majoritatea parintilor cred ca dupa varsta de 2 ani, copiii ar trebui sa poata sa isi controleze emotiile, ceea ce nu este deloc adevarat. Din cauza lipsei autocontrolului si a capacitatii reduse de a-si intelege propriile emotii, copiii prezinta obisnuitele crize de furie.
Perioada cuprinsa intre 7 si 11-12 ani este denumita perioada operatiilor concrete. La sapte ani, incepe sa se dezvolte ratiunea. Conceptele abstracte sunt acum intelese mai bine, la fel si succesiunea evenimentelor, iar copiii inteleg ca experientele lor sunt diferite de cele ale altor persoane. Conceptele matematice sunt mai usor de inteles, cu toate ca cei mici inca nu reusesc sa rezolve probleme complexe ce necesita gandire sistematica. Din punct de evdere emotional, cei mici sunt inca extrem de sensibil la influentele exterioare, fiind afectati usor de conflictele dintre parinti sau de conflictele cu alti copii si traiesc la intensitate maxima orice experienta.
De la varsta de 12 ani in sus, copiii intra in etapa operatiilor formale, cand incep sa isi dezvolte gandirea ipotetica, gandirea abstracta si cea deductiva. Acum, ei incep sa inteleaga mai bine ce inseamna moralitatea, justitia sociala si ideile abstracte.
Perioada adolescentei este problematica pentru toti, mai ales fiindca adolescentii au o dispozitie emotionala mereu in schimbare si sunt hipersensibili. Schimbarile hormonale specifice varstei, dar si faptul ca la nivel cerebral exista o activitate intensa in zonele creierului care se ocupa de emotii, memorie si sexualitate contribuie la problemele care apar frecvent in aceasta perioada (alegeri riscante, conflicte cu parintii etc.).
Partea frontala a creierului, responsabila de procesele de luare de decizii, planificare, controlul impulsului si evitarea riscului, isi finalizeaza dezvoltarea abia in jurul varstei de 25 de ani.
Neurostiintele ne sunt utile nu doar pentru ca ne pot furniza informatii esentiale pentru relatia cu propriii copii, ci si pentru ca ne orienteaza catre a intelege mai intai ce se intampla in mintea copilului si apoi catre raspunsul potrivit pe care i-l putem da.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
Adauga tu primul comentariu: