Moralitatea la copii

Cand vorbim de moralitate, ne putem referi la comportamente si actiuni concrete, la rationamente si emotii, atitudinea fata de reguli si conventii sociale. Specialistii sustin ca primele semne ale moralitatii incep sa apara la copii in jurul varstei de 2 ani, cand traiesc sentimentul de a face bine sau rau. Cum se dezvolta moralitatea la copii?

Studiile asupra dezvoltarii morale a copiilor sunt diverse: unele dintre ele se concentreaza pe alegerile pe care copiii le fac in anumite situatii (daca incalca sau nu regulile), altele se concentreaza pe felul in care copiii interpreteaza anumite situatii teoretice (de exemplu, „Este moral ca un sot sa fure medicamentul care ar salva viata sotiei lui?”), altele pe felul in care reactioneaza atunci cand asista la o nedreptate.

Teoriile clasice formulate de Piaget si Kohlberg referitoare la dezvoltarea morala a copiilor ii prezinta pe acestia ca fiind orientati catre consecinte si nu catre intentie atunci cand evalueaza situatii morale (de ex. e mai vinovat un copil care sparge 12 farfurii din greseala decat un copil care sparge o farfurie cu intentie), catre pedeapsa si reguli exterioare (copiii asculta regulile pentru ca altfel ar fi pedepsiti). Studii mai recente arata insa ca exista tendinte innascute ale copiilor catre compasiune, empatie si identificarea situatiilor nedrepte, chiar si in primul an de viata.

Primul an de viata

Experimente realizate cu bebelusi de 3 luni arata ca acestia reactioneaza diferit atunci cand un personaj ajuta un alt personaj (are un comportament moral) decat atunci cand un personaj face probleme altcuiva (are un comportament imoral). De asemenea, in jurul varstei de 1 an, dupa ce devin capabili sa isi coordoneze miscarile, copiii incearca sa ii linisteasca sau sa ii mangaie pe cei aflati in suferinta.

Astfel, studii precum cele realizate de Paul Bloom si descrise in cartea „Just Babies” arata ca moralitatea este innascuta si ca diferentele care apar intre noi depind mai mult de experientele pe care le avem de-a lungul timpului.

La 2 ani

Intre 18 si 23 luni, copiii sunt mai dispusi sa ofere ajutor unui adult care a fost ranit de catre o alta persoana decat unui adult care nu a fost ranit. De asemenea, intre 18 si 24 luni, copiii prezentau tendinta de a oferi recompense unei papusi care a avut un comportament de ajutorare fata de alta papusa si sa pedepseasca o papusa care a avut un comportament negativ. Asemenea studii indica faptul ca pana la 2 ani jumatate, copiii pot detecta si evalua intentiile altor persoane in termeni de corectitudine si egalitate.

La 3-4 ani

La 3 ani, copiii pot decide sa distribuie recompense in functie de contributie (cei care muncesc mai mult primesc mai multe recompense) si sa actioneze conform principiului reciprocitatii directe (ofera recompense celor de la care au primit recompense) si indirecte (ofera jucarii celor care au dat altor copii jucarii). Totusi, la 3 ani, copiii inca prefera sa imparta in mod egal si nu neaparat echitabil (dupa merite), daca au de ales intre aceste doua modalitati.

Aceasta evolutie a copiilor indica relatia dintre moralitate si teoria mintii (capacitatea copilului de a atribui altor oameni ganduri, intentii, scopuri, atitudini – cu alte cuvinte, atribuirea unei lumi interioare distincte de a celorlalti oameni).

Incepand cu varsta de 3-4 ani, copiii incep sa faca diferenta dintre regulile morale si alte tipuri de reguli sociale. Copiii in varsta de 4 ani pot avea interactiuni cu implicatii morale cu alti copii, in timpul jocurilor:

• Pot sugera modalitati de colaborare „Hai sa facem schimb”
• Pot explica situatii incorecte: „Nu este corect pentru ca...”
• Pot face compromisuri, acceptand, de exemplu, alte jucarii decat cele cerute initial
• Pot negocia: „Iti dau mingea daca imi dai papusa”
• Pot apela la amenintari „Nu te mai invit la ziua mea”

Asadar, copiii de 4 ani stiu sa „lupte” pentru propriul interes, dar sunt si motivati sa rezolve conflictele din grup intr-o maniera cat mai corecta. Un studiu asupra 2000 de conversatii intre copii de 4 ani a arata ca majoritatea acestora se refereau la colaborare sau negociere. Astfel, de la cele mai mici varste, moralitatea copiilor include componente de negociere si analiza.

Intre 5 si 7 ani

Intre 4 si 10 ani, copiii incep sa ia din ce in ce mai mult in calcul intentia din spatele actiunii atunci cand decid daca actiunea este sau nu morala si cat de sever ar trebui pedepsita aceasta. (Sursa aici)

La 7 ani, copiii pot evalua moralitatea unei situatii independent de sanctiunile care sunt aplicate de o persoana cu autoritate. De exemplu, copiii de 7 ani vor fi de acord ca este bine ca un frate mai mare sa aiba grija si sa il supravegheze pe fratele mai mic chiar daca parintele decide sa il pedepseasca pentru ca a avut grija de el.

Copiii cu o relatie apropiata si deschisa fata de parinti vor alege sa aiba comportamente morale pentru ca au incredere in ce au fost invatati de catre parintii lor. Copiii mai putin apropiati de parinti pot alege sa se ghideze dupa principiul „Pot sa fac orice atat timp cat nu sunt prins.”

De la 7 la 10 ani

Copiii incep sa puna la indoiala ceea ce parintii si restul adultilor spun, intelegand ca uneori si acestia se pot insela atunci cand e vorba de probleme de moralitate. Ii respecta pe adultii care sunt corecti cu ei si care isi impun autoritatea fara a folosi violenta..„Asa trebuie” si „asa nu trebuie” sunt limitele intre care jongleaza copiii, iar regulile incep sa aiba o semnificatie importanta pentru ei. Isi dezvolta simtul dreptatii si vor sa participe si ei la stabilirea regulilor. De asemenea, simtul dreptatii ii ajuta in negocieri, fiind dispusi sa negocieze cu parintii daca li se ofera schimburi „echitabile”.

Preadolescenta si adolescenta

Majoritatea copiilor cauta sa devina populari  si astfel sunt vulnerabili la presiunea prietenilor si valorile impartasite de acestia. Pe masura ce vor descoperi ce valori merita sa fie internalizate, este posibil sa incerce numeroase comportamente, ganduri si emotii pentru a le testa si a le alege pe cele mai potrivite. Copiii sunt mult mai capabili acum de gandire abstracta si devin mai interesati de ceea ce pare a fi moral si acceptat de societate. Parintii au la aceasta varsta rolul de consultant in probleme morale si nu mai sunt surse de neclintit de autoritate morala.

Cum pot parintii sa ajute dezvoltarea moralitatii copiilor?

• Manifestand compasiune si empatie, atat fata de copii, cat si fata de alti oameni.
• Creand din primele zile de viata ale copilului o relatie sigura de atasament.
• Asigurand copilului conditii decente de viata (locuinta, hrana etc).
• Ajutand-l pe copil sa isi dezvolte gandirea critica.
• Crescand un copil curajos – uneori, deciziile corecte din punct de vedere moral necesita curaj.

Desigur, fiecare copil evolueaza in ritmul lui si aceste etape nu vor fi atinse la aceleasi varste de catre toti copiii. Insa aceste studii ne atrag atentia asupra faptului ca cei mici pot avea tendinte catre compasiune si dreptate la varste mai mici decat am crede. Tu cum il ajuti pe copilul tau sa isi dezvolte moralitatea?