Mentalitatea de victima la copii
Fara sa ne dam seama, copiii pot dezvolta mentalitatea de victima, care se exprima prin atitudini deloc constructive: descurajare, lipsa de incredere in propriile forte, lipsa de control asupra propriilor alegeri si actiuni si, in general pesimism si refuzul de asumare a responsabilitatii.
Citeste si:
Triunghiul dramei in familie - rolurile mai putin benefice pe care ni le asumam
Cand copilul isi plange de mila
Mentalitatea de victima. Semnele prin care o recunosti la copil
Actioneaza ca si cum ar fi neajutorat in majoritatea situatiilor
Iata cateva exemple: daca nu stie o informatie, este convins ca nu o poate gasi, asa ca nu o cauta; daca a pierdut un obiect, nu il cauta sau daca are o problema, nu incearca sa o rezolve pentru ca nu simte ca poate sa o rezolve. Neajutorarea are la baza convingerea copilului ca nu are niciun fel de control asupra a ceea ce i se intampla. Cu alte cuvinte, sentimentul puterii personale este extrem de diminuat, iar copilul renunta sa incerce sa schimbe chiar si lucrurile pe care le poate schimba.
Atribuie oamenilor din jur de intentii rele chiar si cand acestea lipsesc
Refuzurile altor persoane sunt interpretate drept lipsa de intelegere sau de afectiune („Nu vrea sa ma ajute pentru ca nu ii pasa de mine.”), desi pot avea motive mult mai obiective, greselile celor din jur sunt interpretate ca intentii de a face rau („M-a lovit dinadins!”) sau prioritatile altor persoane sunt privite drept lipsa de apreciere („Daca m-ati iubi, ati face ce zic eu.”).
Evita responsabilitatea
Pentru ca mentalitatea de victima presupune sentimentul neajutorarii, copiii si adolescentii cu aceasta atitudine nu vor simti ca sunt responsabili pentru nimic din ce li se intampla, chiar si atunci cand contribuie involuntar la problemele cu care se confrunta. De exemplu, rezultatele slabe la scoala sunt din cauza profesorilor sau conflictele cu alti copii apar pentru ca ei sunt rai.
Din acest motiv, orice solutie sugerata de alte persoane este respinsa ca fiind insuficienta sau inadecvata.
Isi plange de mila frecvent
In functie de situatie, atunci cand se confrunta cu limite, refuzuri sau obstacole, copilul reactioneaza prin replici care sa trezeasca mila sau simpatia celor din jur: „Nici nu m-am jucat pe telefon azi!”, „Niciodata nu pot face ce vreau eu.” sau „Nimeni nu ma place.”. Cand vine vorba de mentalitatea de victima, aceste replici nu descriu realitatea, ci doar sentimentul copilului de lipsa de control si descurajare.
Se concentreaza pe lucrurile negative
Chiar si in zilele reusite, in care lucrurile decurg asa cum vrea el, copilul cu mentalitate de victima se va concentra pe un singur lucru care nu merge asa cum si-a dorit. De exemplu, dupa o zi in care copilul s-a jucat, a primit jucariile pe care le-a dorit si, in general, i-au fost indeplinite dorintele, refuzul parintelui de a-l lasa mai mult timp in fata ecranului va fi primit de catre copil cu plans si reprosuri sau cu verdictul ca „Toata ziua e stricata acum!”.
Mentalitatea de victima. Urmarile pe termen lung
- Neajutorarea la scoala si in relatiile cu alti copii duce la probleme pe termen lung: esec scolar, respingerea sociala si probleme legate de stima de sine.
- Neasumarea responsabilitatii inseamna ca in timp, copilul nu va invata sa observe care sunt propriile comportamente ineficiente si nu va invata din propriile greseli. De asemenea, feedback-ul sau sugestiile oferite de profesori sau parinti vor fi respinse.
- Cand copilul isi formeaza obiceiul de a-si plange de mila, cei din jur pot reactiona prin a ceda cerintelor copilului chiar si atunci cand acestea nu sunt benefice pentru el sau prin a oferi consolare si atentie. Pe termen lung, copilul invata ca atunci cand isi plange de mila, cei din jur ii ofera atentie si apare astfel riscul manipularii emotionale – copilul foloseste aceasta tehnica frecvent pentru a obtine ce isi doreste de la cei din jur.
Mentalitatea de victima este invatata in timp, in urma unor experiente in care copilul s-a simtit lipsit de control si competenta sau intr-un mediu in care autonomia si independenta copilului nu au fost incurajate si sprijinite. Daca observi aceasta mentalitate la copilul tau, nu este nevoie sa te panichezi, dar este nevoie sa iei masuri pentru a creste sentimentul de control si putere personala a copilului.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Adauga tu primul comentariu: