Iubirea dintre frati
De mai bine de 8 luni sunt martora iubirii dintre frati, care cand e foarte intensa, cand nu e … deloc. E o dragoste cu nabadai. Pentru mine ca mama nu e mereu simplu sa gestionez manifestarile furtunoase si nici macar dezmierdarile, pentru ca si acelea sunt facute in forta. Deh, dragostea e mare, cum spuneam, si trebuie aratata! O strangere in brate a lui Darius il poate lasa destul de nedumerit pe Andrei, care nu stie daca sa rada sau sa planga. Iar eu nu stiu cand dragostea se transforma in altceva. De obicei, e un linie foarte subtire intre iubire si un fel de gelozie. Deci trebuie sa fiu pe faza mereu, sa ghicesc cand iubirea e inlocuita de sentimente mai putin calde, sa intuiesc cand fratele cel mare ar putea arunca perna inspre fratele cel mic, desigur, in joaca dupa cum zice el (perna e cazul fericit. Au fost si alte jucarii cu care a aruncat in apropiere de el, dar rar s-a intamplat asta).
Vacanta de iarna ne-a dat multe momente de interactiune intre ei. Atunci cand D. merge la gradinita, relatia lor e diferita. Parca Darius nu prea are timp sa se ocupe de fratiorul mai mic. Ii e mai dor de jucariile lui sau de mine, iar eu incerc sa stau cat pot de mult cu el ca sa compensez pentru restul zilei. Daca insa bebelusul are si el nevoie de mine in acelasi timp, atunci incepe distractia si il aud pe Darius zicand uneori: „Mami, nu te duce la el. Nu-l alapta.” sau cand e foarte suparat imi zice: „Lasa-l sa planga singur. Hai sa inchidem usa si noi sa ne jucam!”. Ii tot explic ca Andrei e mic si chiar are nevoie de mine, ca si el a fost candva asa, iar eu aveam la fel de multa grija de el, ba chiar mai multa, fiind intaiul nascut. Atunci cand ii povestesc despre asta se linisteste, de cele mai multe ori. Are un efect surprinzator.
*Sursa foto: Pexels.com
Citeste continuarea articolului pe ParentingcuBlandete
Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este important
Parentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tau
Modul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitate
Copiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: