Implicarea parintilor in viata copiilor
Majoritatea parintilor isi fac griji mai degraba pentru ca nu sunt siguri daca au facut suficient de multe lucruri pentru copiii lor sau daca au procedat bine in cresterea si educatia acestora. Prea putini se gandesc daca nu cumva au facut prea multe lucruri sau daca nu cumva se implica prea mult in viata celor mici.
Desigur, este oarecum natural ca lucrurile sa stea astfel. Inca din primele zile de viata, parintii au grija de copilul lor. Copiii au nevoie de grija parintilor pentru a primi de mancare, imbracaminte, protectie, recunoastere si iubire. Grija se refera in acest context la indeplinirea nevoilor de baza.
Citeste si:
De ce sa nu faci prea multe lucruri in locul copilului. Neajutorarea invatata
Parentingul de tip elicopter: comportamente, efecte si solutii
„Supra-grija” este diferita. Inseamna implicarea parintilor in viata copiilor intr-un mod excesiv si intruziv. Se refera la a face in locul copiilor ceea ce ei pot sa faca pentru ei insisi sau ceea ce ei sunt capabili sa invete. Statisticile americane spun ca:
- 43% din parinti fac tema de casa in locul copiilor (47% din tati si 39% din mame)
- 62% din parinti recunosc ca sunt supraprotectivi, in special mamele
- 30% din adolescentii si tinerii care isi cauta servciiu depun un CV scris de catre parinti
- 15% din parinti depun plangeri la locurile de munca in care copiii lor au fost refuzati
- 37% din familii cheltuie sume enorme de bani pentru activitatile extrascolare ale copiilor
- 41% din copiii cu varsta intre 9 si 13 se declara stresati in majoritatea timpului din cauza prea multor activitati si sarcini pe care le au de indeplinit.
Parintii care se implica prea mult in viata copiilor sunt parintii care:
- se implica in tot ceea ce face copilul (de la teme pentru acasa, cursuri extrascolare, relatia cu prietenii pana la jocurile si modalitatile de relaxare pe care le aleg copiii)
- ofera copilului foarte multa atentie (astfel incat copilul nu are timp sa se plictiseasca, sa greseasca sau sa fie singur)
- anticipeaza nevoile copilului si le satisface inainte de a li se cere asta
- se asigura ca timpul liber al copilului este plin de activitati
- nu permit copilului sa se simta frustrat (de la frustrari minore, precum dificultatea de a-si incheia sireturile pana la frustrari mai semnificative, precum dificultatile in invatare)
- gasesc mereu cate ceva de facut pentru copil cand acesta se plictiseste (parintele este sursa de divertisment si idei atunci cand copilul spune ca se plictiseste)
- fac lucruri pe care copilul ar trebui sa le faca singur (ordine in camera copilului scolar, bagajele adolescentului pentru o excursie sau hranirea copilului prescolar mult dupa ce acesta este capabil sa manance singur).
- ofera copiilor multe privilegii, dar putine responsabilitati (de exemplu, copilul nu contribuie in niciun fel la sarcinile casnice)
Care sunt alternativele:
Porneste de la metafora parintelui „gradinar” versus parintele „tamplar”pentru a schimba atitudinea fata de copilul tau. Rolul parintilor este de a-l ajuta pe copil sa isi dezvolte potentialul, dar pentru acest lucru, copilul are nevoie de libertatea de a explora si de a lua decizii pe cont propriu.
Reflecta la deciziile pe care le iei in legatura cu copilul si intreaba-te daca acesta este capabil sa le ia pe cont propriu. Da-i ocazia sa aleaga cursurile extrascolare, prietenii sau interesele pe care le dezvolta.
Alege sa simplifici copilaria pe care o traieste cel mic. Prea multe jucarii, prea multe cursuri academice la varste prea mici si prea putina joaca libera sunt factori care contribuie la problemele de sanatate emotionala care afecteaza din ce in ce mai multi copii si adolescenti.
Invata sa ai incredere in copilul tau. Implicarea excesiva a parintilor apare din teama ca cel mic nu are abilitatile de a se descurca si singur. Ofera-i copilului sansa sa isi formeze autonomia si independenta. Acestea nu pot fi formate cand parintele controleaza toate alegerile si activitatile copilului.
Riscurile implicarii excesive a parintilor in viata copiilor sunt lipsa dezvoltarii unor abilitati de care copilul va avea nevoie mai ales in perioada de adult, precum: abilitati de comunicare, de relationare, abilitati domestice, de ingrijire personala, de luare de decizii, de management al timpului si al banilor.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarieHiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
-
Cand parintii corecteaza excesiv greselile copiilorNu e deloc usor sa iti privesti copilul facand greseli. Ne dorim ce e mai bun pentru ei si am vrea cumva sa ii ferim de orice este gresit sau chiar "imperfect".
-
Cauzele pentru care copiii adulti nu reusesc sa devina independenti”Nu stiu care este scopul meu in viata.” sau ”Nu am realizat nimic pana acum.” sunt cuvinte frecvent spuse de copiii adulti care nu au reusit sa devina independenti si sa se descurce in lumea adultilor.
Adauga tu primul comentariu: