Despre severitate: din experienta parintilor
Experienta ofera uneori cele mai bune argumente pro sau contra unei metode de educatie. Iata ce aflam din experienta parintilor si cadrelor didactice care au aplicat sau nu severitatea in educatie.
- Am fost severa cu fiicele mele si regret. (magda, parinte)
- Am fost severa cu el in ultimele zile din cauza neatentiei si a minciunii care a aparut de curand in comportamentul lui. Mi-a spus ca-i este teama de mine si repeta mereu ca vrea sa moara...oare cat de severi putem fi? (mihaela_chiriac, parinte)
- De asemenea, observatiile au si ele locul lor, exemplele morale, nu comparatiile intre copii si situatii. (vizitator, parinte si profesor)
- Severitatea corect inteleasa nu strica. Daca vorbim de reguli pe care trebuie sa le respecte un copil, fara a exagera sau a sanctiona drastic scaparile unui copil. Vorbesc in calitate de bunica si regret ca am fost uneori excesiv de severa cu copiii mei.Cu nepotul meu am o relatie speciala, dicutam despre orice, are incredere sa-mi povesteasca dar si sa intrebe tot ce vrea sa afle. (vizitator, parinte)
- Lipsa de comunicare duce la distorsionarea relatiei parinte-copil. Atunci parintele ramane dezarmat si apeleaza la SEVERITATE. De multe ori fara efect sau cu efect invers. (vizitator STELA GURZAU)
- Eu am trei fete si consider ca sunt severa cu ele, in sensul ca nu ma abat de la anumite principii in educatia lor. Ele simt severitatea mea, dar si afectiunea nemarginita pe care le-o transmit, asa ca nu exista zi in care fetele mele sa nu-mi spuna ca ma iubesc, inclusiv cea mica de doi ani. (Felicia, parinte)
- Am sa dau un exemplu din viata mea; provin dintr-o familie in care mama hotara ce trebuie sa fac in toate privintele: ce trebuie sa fac in fiecare zi, ce liceu sa urmez, ce facultate sa urmez, cu cine sa ies, etc fara sa-mi dea macar o data alternativa de a alege sau a hotari ce vreau in realitate sa fac. Timpul a trecut si mi-am dat seama ca sunt o marioneta fara personalitate. I-mi iubesc mama dar consider ca exagerata ei "educatie" m-a facut sa vad in ea o persoana fata de care sa fiu mereu supusa si chiar de care sa-mi fie frica. Acum sunt si eu mama si consider ca nu trebuie sa fac aceeasi greseala; fetita mea sa vada in mine o prietena fata de care sa-si deschida sufletul si sa-mi ceara sfaturi atunci cand este nevoie. Da trebuie sa fim severi ca parinti si sa ne indrumam copii, dar nu trebuie sa exageram. (Pusa, parinte)
- Insa sunt parinti ce considera ca au cel mai sfant si frumos copil---asa si este, fiecare e o comoara. Dar daca una e asa acasa si alta se aude despre el la scoala, strada si in anturaj atunci e un "parsiv in devenire". Totul e bine momentan, trece clasa, creste dar mai tarziu toate aceste lucruri se vor reflecta in parintii ce vor fi tratati de le sfinti la insuportabili, indiferenti si plictisitori. Asa ca mai bine sever si aspru cu un copil decat delasator--- expresia "ti se suie in cap" nu e intamplatoare, iar tinerele "talente" vor calca in picioare ultimele resturi de valori morale si normale. (vizitator)
- Am fost severa cu copii mei (a nu se intelege ca am folosit violenta fizica) ... acum regret... Severitatea naste sentimentul cel mai distructiv, frica...teama...neincrederea in sine. Comunicarea si toleranta fata de anumite cerinte ale copilului, chiar daca noua nu ne plac, sunt mult mai eficiente decat interdictiile neargumentate si neintelese de copil. (vizitator, parinte)
- Am fost severa cu copiii mei-dar nu au meritat-o,caci erau copii foarte buni. Nu aveam timp sa fiu calma si sa ma detasez de grijile zilnice! regret ca nu am avut mai mult timp pentru copiii mei si acum ii rog pe ei sa nu repete greseala mea! au niste copii minunati dar din cauza severitatii parintilor lor devin uneori refractari sau pur si simplu "executa"...de frica! Nu, severitatea trebuie tot timpul inlocuita cu blandetea si rabdarea, caci avem numai o viata, pe care trebuie sa o dedicam in intregime copiilor nostri! (vizitator, parinte)
- Am doi fii. Cu primul am fost severa, asa cum am preluat-o de la parintii mei. Al doilea m-a invatat ca daca doresti sa fii nu numai parinte, dar si prieten, trebuie sa fii la acelasi nivel in toate: si in vorbe, si in fapte. Regret ca n-am stiut sa fiu adevarat parinte si cu cel mai mare. Severitatea nu duce la nimic bun. Sunt cazuri, cind un simplu cuvint sau gest de dezaprobare raneste mai dur. (ana5353, parinte)
- Sunt cadru didactic si parinte. Nu am fost severa nici cu copiii de la clasa , nici cu proprii mei copii si nu regret. Am copii bine educati, responsabili si toleranti. Sunt pentru fermitate in respectarea regulilor stabilite de comun acord si pentru unitatea de cerinte intre cei doi parinti. Nu exista o reteta in educatie, dar cateva ingrediente pe care le-am folosit eu de-a lungul carierei mele de dascal si parinte au fost: comunicarea, rabdarea. intelegerea, respectul reciproc, incurajarea. (vizitator, cadru didactic si parinte)
- Eu am trei fete si consider ca sunt severa cu ele, in sensul ca nu ma abat de la anumite principii in educatia lor. Ele simt severitatea mea, dar si afectiunea nemarginita pe care le-o transmit, asa ca nu exista zi in care fetele mele sa nu-mi spuna ca ma iubesc, inclusiv cea mica de doi ani. (Felicia, parinte)
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este important
Parentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotaj
Critica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine predici
Ai avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Adauga tu primul comentariu: