De ce adultii fericiti sunt parinti mai buni
Ne dorim sa crestem copii fericiti, sa le oferim tot ce au nevoie pentru a se dezvolta si a deveni adulti impliniti. De aceea, acordam copiilor timpul, energia si afectiunea noastra. Studiile arata insa ca doar a fi un parinte prezent si implicat nu asigura fericirea copilului. Care este ingredientul secret pentru fericirea copiilor? Fericirea parintilor, desigur!
Pare natural ca daca parintii sunt fericiti, si copiii vor fi, nu-i asa? Insa cati dintre parinti isi ofera timp pentru a se relaxa, a invata lucruri noi, a se ocupa de pasiuni sau pur si simplu pentru a nu face nimic?
Iata un simplu test de “orientare catre propria fericire” pentru parinti:
Daca ai o dupa-amiaza libera, ce alegi sa faci:
- sa mergi la un film pe care ai vrea sa il vezi
- sa te intalnesti cu o prietena/un prieten
- sa te odihnesti,
- sa faci curat in casa si sa ii duci pe copii la noul loc de joaca despre care ti-au zis de nenumarate ori pana acum.
Daca inca esti convins ca a-ti “sacrifica propria fericire” este un lucru bun pentru copilul tau, iata motivele pe care specialistii le ofera pentru a-i convinge pe parinti ca a se ocupa de propria fericire nu inseamna egoism, ci o alegere inteligenta.
1. Oamenii fericiti au mai multe de daruit. A fi parinte inseamna a darui unei alte fiinte nu doar viata in sensul biologic, dar si dragostea de viata – bucuria de a trai si de a oferi semnificatie vietii. Un adult nu poate oferi toate aceste lucruri unui copil daca nu le-a descoperit el insusi inainte.
2. Fericirea este contagioasa. Cand zambesti oamenilor, acestia iti zambesc si ei - cand esti agresiv cu ei, iti vor raspunde la fel. Aceleasi reguli se aplica si in relatia cu copilul tau. Observandu-te binedispus ca adult, copilul iti va imita comportamentele in mod involuntar.
3. Oamenii fericiti sunt mai ingaduitori si pozitivi in interactiunea cu ceilalti. Copiii descopera lumea alaturi de parintii lor si tot de la ei invata pentru prima data cum sa se raporteze la ea: pozitiv sau negativ. Un adult fericit este un parinte mai rabdator, care ofera copilului un model pozitiv de rezolvare a conflictelor.
4. Un adult fericit inseamna un adult implinit, care isi pune in valoare calitatile si potentialul, are interese diverse si gaseste satisfactie in viata. Copilul care creste langa un astfel de parinte invata care sunt comportamentele prin care poate sa obtina aceeasi implinire si, mai ales, invata ca e posibil sa fii fericit.
Cum poti sa fii un adult fericit si un parinte mai bun?
Evalueaza-ti nivelul de fericire. Fiecare dintre noi ne nastem cu o dispozitie emotionala de baza mostenita genetic – de aceea unii oameni sunt aproape tot timpul voiosi si expansivi, in timp ce altii sunt mai inchisi, mai retrasi, mai calmi. Acorda atentie starilor tale emotionale de-a lungul zilei, observa care sunt lucrurile care te fac sa te simti bucuros, care sunt activitatile pe care iti face placere sa le realizezi, pentru a sti cum sa iti imbunatatesti constant dispozitia.
Invata sa fii optimist. Da, putem invata acest lucru, nu este neaparat un talent innascut. Iti poti controla propriile ganduri si emotii in diverse situatii dificile astfel incat sa nu te lasi coplesit de stari negative si de pesimism. Este nevoie insa de antrenament si motivatie pentru a reusi.
Acorda atentie casniciei si partenerului tau de viata. Este uimitor cat de subtil si de rapid se poate schimba relatia de cuplu daca nu iti faci un scop din a o observa si a o imbunatati constant. Nu este simplu, dar nici imposibil sa gasesti spatiu si timp pentru tine si partenerul tau. Iar daca nu poti lasa copilul singur acasa pentru a merge cu sotul sau sotia la o cina in doi, apeleaza cu incredere la bona sau la bunici.
Alege sa iti doresti sa devii un parinte fericit, nu neaparat un parinte bun. Diferenta intre cele doua este ca un adult care incearca sa fie un parinte bun nu este neaparat si fericit, dar un parinte fericit este cu siguranta un parinte bun:). Iata si de de. Un adult care doreste din tot sufletul sa fie un parinte bun poate deveni anxios, stresat, obosit, chiar furios in relatia cu copilul, in momentele in care simte ca nu indeplineste criteriile pentru ceea ce crede ca inseamna “un parinte bun”. Un parinte fericit insa alege ca in primul rand sa se bucure de relatia cu copilul sau, sa isi exprime afectiunea si apoi controlul, sa se bucure de ce se intampla in interactiunea cu copilul – chiar si atunci cand e vorba de conflicte sau alegeri gresite ale copilului.
Sunt o multime de lucruri pe care le poti face pentru a fi fericit, insa cel mai important este sa iti propui acest lucru, daca pana acum propria fericire nu s-a numarat printre prioritatile tale. Tu esti un adult fericit?
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Momentele mici de bucurie - de ce sunt importante pentru echilibrul emotionalTi s-a intamplat ca privind un apus de soare, sa ramai fermecat de imagine? Sunt momente in care te opresti din ce faci pentru a-ti privi copilul cum rade si simti recunostinta intensa pentru familia ta? Astfel de clipe de incantare, momente scurte de bucurie intensa poarta numele de ”glimmers”, sau momente de bucurie pura.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Comentează:4 comentarii
-
iulia
28.06.2013 - 07:13
Nu subscriu la parerea Clarei. Am avut copii de tineri,nu am avut timp de alte experiente inainte de copii.As putea spune ca am trait toate experintele impreuna,am descoperit ,,lumea" prin ochii lor si ai nostri. Sunt impliniti, doresc mereu sa fim impreuna,acum sunt plecati la ,,scoli"(clasa IV-a,aVIII-a, a XII-a,facultate,master si unul la doctorat),dar fiecare week-end si vacanta este o sarbatoaare.Copii nu au fost o povara si nici un scop, ci pur si simplu au fost si sunt.Ceea ce le-am oferit nu au fost nici vacantele exotice sau toalele de marca(uneori megeau si cu blugii rupti scoala si nu se lamentau)ci bucuria de a ajuta pe cel de langa tine, de a iubi si darui, de a fi corect,cinstit si bun in aceasta societate in care valorile nu mai sunt valori in care ceea ce era candva valoare a ajuns nonvaloare si mai ale da-i iubirea de Dumnezeu si va avaea respect pentru el si pentru cel de langa el , de fapt ii oferi Libertatea.
-
mariai
26.06.2013 - 05:11
Avem interesul, pentru binele copilului nostru, sa fim sinceri si autentici,pentru ca el sa fie, la randul lui, sincer si autentic.Daca parintele are o atitudine de acceptare (egalitate),este intelegator, rabdator ,tolerant, optimist,autentic va avea parte de un copil binevoitor,entuziast,sincer,vesel ,ferm ,va creste intr-o atmosfera de siguranta,cu mare stima de sine.
-
iahim68
22.06.2013 - 05:32
"Fericirea vine din lucruri marunte".Eu nu as spune fericire, ci implinire,impacare cu sine si cu ceea ce reprezinti ca persoana.Fericirea este o metafora,implinirea - o certitudine.
-
clarissa33_sp
21.06.2013 - 13:03
Cred ca cei mai buni parinti sunt aceia care au decis sa aiba copii dupa ce au trait destule experiente interesante si satisfacatoare in diverse domenii (profesionale, de cunoastere, calatorii - sau orice altceva)si care nu vad in copil o modalitate de a umple un gol din propria existenta. Este dificil sa fii un parinte fericit sau bun daca ai decis sa devii parinte din motive gresite sau insuficiente. De asemenea, este greu sa ii oferi copilului bucuria de a trai sau de a descoperi lumea daca tu insuti nu ti-ai acordat timp sa faci acest lucru.
Vezi toate comentariileIn momentul cand devii parinte esti mult mai concentrat asupra evolutiei acestuia decat asupra ta,ca adult.Ti-ai construit un drum in viata,un tel si dintr-o data apare COPILUL.In primii ani de viata,cand este total dependent de parinte,copilul are nevoie de toata atentia din partea acestuia.Cu timpul,balanta se echilibreaza.
Ceea ce pentru unii inseamna "ä-ti sacrifica fericirea" pentru altii poate insemna "scopul vietii".Copilul trebuie sa ne implineasca ca adulti si,intr-adevar, nu trebuie sa umple golul propriei existente(asa cum bine a mentionat Clara).
Un parinte implinit va transmite copilului o stare de bine.
Un parinte optimist va transmite copilului optimismul.
Un parinte frustrat va transmite copilului frustrarile sale.
Daca balanta echilibrului interior al adultului este pozitiva,atunci copilul va fi fericit.