Cum cresti un copil diferit fata de tine
Esti o mama introvertita si ai nevoie frecvent de pauze de relaxare, in timp ce copilul tau parca nu se mai opreste din vorbit si nu vrea sa sa se joace singur nici macar 5 minute? Sau poate te lasi condus de logica si esti pasionat de stiinta, iar copilul tau nu are rabdare sa asculte nicio explicatie stiintifica pe care i-o oferi cu interes, fiind mai degraba interesat de arte?
Uneori, copiii sunt foarte diferiti fata de parinti. Au gusturi diferite, abilitati si dorinte diferite. Nu vor ceea ce isi doresc parintii. Nu le pasa de aceleasi lucruri de care le pasa parintilor. Au comportamente sau obiceiuri care sunt de neinteles pentru parinti si care ii fac sa se intrebe „Cu cine seamana copilul meu?!”. Ce fac parintii in astfel de cazuri? Cea mai frecventa reactie este de a se lupta in permanenta cu propriul copil incercand sa il aduca pe „calea cea buna” sau „sa il repare”.
Citeste si:
Doua metafore pentru doua stiluri parentale: tamplarul si gradinarul
Cum il incurajezi pe copil sa fie el insusi
Ce trebuie sa stii si sa faci daca ai un copil foarte diferit fata de tine?
Cand vine vorba de calitati pozitive, parintii sunt mult mai dispusi sa accepte diferentele dintre ei si copiii lor. De exemplu, daca tie nu iti place sa fii in centrul atentiei, dar ai un copil extrem de sociabil si de dezinvolt, cel mai probabil te bucuri pentru ca cel mic nu se va confrunta cu dificultati sociale. Mai dificil este cand diferentele dintre parinti si copii sunt interpretate de catre parinte ca negative. De exemplu, parintii extravertiti cu un copil introvertit sau parintii constiinciosi si organizati cu un copil extrem de spontan si relaxat.
Invata sa identifici diferentele care tin de temperament. Temperamentul este latura personalitatii care depinde de fiziologie si este destul de stabil de-a lungul vietii. Copiii care in mod natural sunt linistiti, calmi si au nevoie de solitudine nu se vor transforma niciodata in copii care sunt tot timpul activi si extrem de sociabili. Pot avea momente in care se poarta astfel, dar vor reveni la nivelul lor natural de energie.
Invata sa identifici diferentele care se pot educa. De exemplu, autocontrolul si disciplina, capacitatea de invatare, capacitatea de a face fata stresului sau de a gestiona emotiile pot fi imbunatatite in timp, prin exercitiu.
Tine minte ca un copil este intr-o permanenta evolutie. Interesele, obiceiurile si comportamentele copilului tau se vor schimba in timp. Daca ai rabdare sa observi acest lucru, multe dintre diferentele pe care le observi intre tine si copil vor disparea.
Apreciaza unicitatea copilului tau. Daca toti copiii ar fi atleti, sportivi de performanta sau matematicieni, am trai intr-o lume extrem de plictisitoare. Diferentele dintre oameni sunt cele care fac lumea un loc interesant.
Ce faci cand nu iti plac diferentele dintre tine si copilul tau?
Constientizeaza-ti emotiile si fii onest cu tine.
Identifica ce sta la baza neplacerii tale, care este radacina emotiilor pe care le traiesti. E vorba de asteptarile pe care le-ai avut fata de copil? Iti este teama ca diferentele dintre tine si copil inseamna mai multa suferinta pe termen lung pentru cel mic? Crezi ca aceste diferente inseamna de fapt esecul tau de a-l educa pe copil asa cum este mai bine? Fii sincer cand raspunzi la aceste intrebari, deoarece acesta este primul pas pentru o relatie mai buna cu propriul tau copil.
Invata sa iti gestionezi propriile emotii.
Invata sa lasi spatiu intre actiunile copilului si reactiile tale. Astfel vei sti cum sa fii un parinte calm si sa ramai emotional echilibrat, indiferent de cum actioneaza copilul tau.
Pune accentul pe curiozitate si cunoastere.
In loc sa pornesti de la imaginea copilului pe care iti doresti sa il cresti, porneste de la imaginea copilului pe care il ai. Incearca sa il cunosti si sa afli cum gandeste si care sunt emotiile si nevoile care ii dicteaza comportamentul. Facand asta, vei putea evita mai usor tendinta de a judeca sau critica si vei putea sa il intelegi mai bine. Cel putin pentru o perioada, incearca acest experiment: priveste-l pe copilul tau ca si cum il vezi pentru prima data, curios doar sa vezi cum reactioneaza, ce spune si ce gandeste, fara asteptari exacte fata de el.
Pune accentul pe calitatile pe care le apreciezi, nu pe defecte.
Parintele trebuie sa fie aliatul copilului, nu inamicul lui. De aceea, incurajandu-l si aratandu-i ce apreciezi la el, vei reusi sa il influentezi pozitiv mai mult decat prin critica si evidentierea defectelor.
Analizeaza-ti atitudinea fata de tine insuti
Cat de mult si cat de usor te accepti pe tine asa cum esti, cu defecte si calitati? Cat de critica este vocea ta interioara fata de tine insuti? Este imposibil sa ne acceptam copiii si sa ii iubim neconditionat daca nu reusim sa facem aceste lucruri cu propria noastra persoana. A-ti accepta propria persoana nu inseamna ca renuntam sa mai evoluam, ci inseamna ca facem pace cu toate esecurile, greselile si reactiile mai putin fericite pe care le-am facut si pe care, cel mai probabil, le vom face. Acceptandu-l pe copil asa cum este inseamna ca il sprijinim sa devina cea mai buna versiune a sa, fara a-l forta sa devina alta persoana.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine prediciAi avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Adauga tu primul comentariu: