Copilul alintat si fobia scolara
Cum se manifesta un copil alintat?Acest copil este, in general, capricios; el are o serie de dorinte care nu pot fi satisfacute intotdeauna in momentul respectiv. Daca nu se intampla cum doreste, devine impulsiv si face crize de furie.
Un copil alintat se manifesta prin: incapatanare, indaratnicie, nesupunere, impertinenta, infumurare, tendinta de a fi in centrul atentiei. El este putin simpatizat de colegi si, adesea, ignorat. Copilul alintat poate fi si hipersensibil, emotiv, timid excesiv. Din supraprotectia parintilor a rezultat starea de neincredere in fortele proprii.
De ce si in ce fel copilul alintat poate manifesta fobie scolara ?
Fobia scolara este un raspuns la neadaptare.
Sunt adesea situatiile in care copilul manifesta respingere fata de scoala, atitudine negativa si instabilitate relationala.
Aceste manifestari se datoreaza si influentelor mediului de provenienta (parinti, bunici, frati mai mari). Uneori, in familie nu este destul de bine pregatit terenul psihologic pentru scoala. Unii parinti recurg la a-l ameninta pe copil cu scoala (“las’ ca mergi tu la scoala... vezi tu acolo!“). Astfel apare, inca de la inceput, sentimentul de respingere.
Alti parinti sunt preocupati de a-l invata pe copil sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, fortat si gresit, inainte de merge la scoala. Folosindu-se de cele mai multe ori procedee metodice inadecvate se ajunge la o respingere a activitatii scolare de catre copii. Aceasta respingere este insotita de tulburari afectiv-emotionale.
Cei sapte ani de acasa constituie primul model social cu o mare influenta asupra copilului privind modul sau de relationare, comportare si de integrare scolara. Stategiile educative la care se face apel in familie determina in mare masura rezultatele scolare ale copilului si comportamentul lor sociomoral.
Comportamentul educativ al parintilor, chiar daca este bine intentionat, poate avea uneori efecte negative asupra copilului. Sunt parinti supraprotectori care considera ca scoala are o serie de cerinte educative ce depasesc posibilitatile copilului sau copilul lor este fie de o inteligenta rara, fie neajutorat, plapand, fragil si trebuie menajat. Aceasta neconcordanta de cerinte intre familie si scoala poate determina o atitudine necorespunzatoare a copilului fata de scoala.
Pe de alta parte, mediul scolar se caracterizeaza printr-o anumita neutralitate afectiva. Invatatorul e mai putin tolerant decat mama, bunica sau chiar educatoarea; este mai autoritar, cere respectarea mai multor reguli. Campul relational se amplifica in scoala; relatiile cu ceilalti copii se bazeaza pe reciprocitate si egalitate. Statutul de elev impune noi indatoriri. In cazul unui copil rasfatat aceasta schimbare de situatie poate fi cu greu acceptata.
Copilul rasfatat este hipersensibil. Daca are o nereusita o constientizeaza imediat si excesiv. El poate fi invidios pe reusita unor colegi. Aceste dificultati pot constitui inceputurile unei atitudini de respingere fata de sarcinile scolare. In aceste situatii, copilul un mai este motivat sa invete, traieste intr-un permanent conflict determinat de neconcordanta dintre cerintele scolii si rezultatele obtinute de el, de evaluarea rezultatelor de catre scoala pe de o parte si de parinti pe de alta parte. Copilul este derutat si toate acestea duc la tulburari de atitudine fata de scoala
De regula, cand copilul alintat cunoaste primele insatisfactii nu-i mai place sa invete, dispare dorinta de a cunoaste, evita sarcinile scolare. Se poate chiar simti stresat de situatie. Apar si dificultatile de adaptare. Acestea se caracterizeaza prin incapacitatea copilului de a se supune unui sistem de cerinte riguroase, prin instabilitate relationala, prin tulburari afective si comportamentale. La scoala copilul un este rasfatat ca acasa; de aceea el traieste o profunda nemultumire si dezorientare.
Luminita Siclovan
Institutor la Scoala cu cls.I -VIII Nr. 18 Timisoara
Absolventa a Universitatii din Bucuresti-Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarea: pedagogia invatamantului primar si prescolar.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum se formeaza in copilarie teama excesiva fata de lume si viataCopiii care nu au primit sprijin in copilarie in fata temerilor, nu au fost ajutati sa isi gestioneze stresul sau sa se confrunte cu situatii noi pot ajunge la maturitate sa se teama de pericole improbabile sau inexistente.
-
Patru frici frecvente in randul copiilorFrica de esec, frica de ridicol, frica de necunoscut si frica de succes sunt printre cele mai frecvente frici care se nasc in copilarie, din interactiunea celor mici cu adultii din jur. Cum se manifesta aceste frici la copii si care sunt convingerile despre lume care sunt asociate cu acestea.
-
De ce nu este bine sa cedezi in fata fricilor copiluluiModul in care parintii se raporteaza la temerile copiilor conteaza foarte mult si poate prezice cum anume se vor descurca copiii in viitor din punct de vedere emotional, cand se vor confrunta cu diferite provocari si obstacole
Comentează:3 comentarii
-
Siclovan Luminita
25.07.2009 - 10:42
Stimata d-na Emilia Maxim,
-
Emilia Maxim
20.07.2009 - 09:04
Buna ziua,
-
Ananda
11.06.2009 - 23:12
Dupa parerea mea (de nespecialist) acest articol ar trebui rescris complet.
Vezi toate comentariileIncepeti prin a discuta cu bunicii starea de fapt si stabiliti impreuna ce masuri se cer luate atat de parinti cat si de bunici,pentru rezolvarea acestei probleme.Numai o atitudine comuna va putea duce la rezultate.Divergentele de pareri dintre parinti si bunici sau chiar intre parinti,in ceea ce priveste educatia copilului,va fi speculata de fetita.
Vorbiti apoi cu fetita,scoateti in relief partile ei pozitive,laudati-o pentru acestea iar apoi ,prin cereri politicoase,dar scurte si clare,comunicati fetitei ceea ce ati dori dumneavoastra ca ea sa mai faca, sau,dimpotriva, sa nu mai faca.Stabiliti deci anumite limite,reguli si ce este foarte important,ele trebuie respectate.Daca vreti sa aveti rezultate trebuie sa fiti hotarati,categorici,sa respectati cu strictete regulile impuse.
Daca se intampla ca fetita sa nu respecte cerintele dumneavoastra,nu intrati in panica. Fiti pozitiva si repetati regulile ,daca este cazul .
Pedepsele sunt si ele necesare. Aflati ce o motiveaza pe fetita si atunci cand nu respecta regulile, pedepsiti-o cu cea ce stiti ca o deranjeaza.Pedeapsa trebuie sa fie de scurta durata ca sa puteti sa o respectati.
Nu fiti rezervata in a-i povesti fetitei din activitatile d-voastra si aratati-i ca nu facem doar ce ne place si ca fara reguli, ordine si disciplina nu se poate.
Ar fi bine ca fetita sa faca si un sport.Acest lucru disciplineaza copiii.
Daca va mai pot ajuta cu ceva, cu mare drag,
Luminita Siclovan
Am o fetita de 5 ani care este foarte rasfatata. De la varsta de 2 ani a sta ma mult la bunici decat cu noi. O vedem la fiecare sfarsit de saptamana, petrecem toate concediile impreuna, dar am considerat ca este mai bine sa stea cu bunicii decat sa angajej o bona. Bunicii o iubesc foarte mult deoarece este singura lor nepoata, motiv pentru care au rasfatat-o foarte tare. Asi vrea ca fetita mea sa nu mai fie asa capricioasa, sa fie mai ascultatoare.
Ce sfaturi puteti sa-mi dati?
Multumesc.
Cuvantul "alintat" sau "rasfatat" sunt cuvinte care nu spun nimic, categorisiri destul de seci care se aplica nediferentiat unei game foarte largi de comportamente (dintre care unele sunt reactii absolut firesti si normale ale copilului la un mediu social inadecvat nevoilor lui).
Copilul "alintat si fobic scolar" asa cum il descrieti imi suna a copil neadaptat emotional, provenit dintr-o familie care nu e capabila sa ii ofere suportul emotional de care are nevoie. Deci problema nu e in nici un caz copilul si nici alintul, ci lipsa iubirii si sustinerii NECONDITIONATE.
Parintii conditioneaza iubirea de comportanentele dezirabile, totul functioneaza dupa un sistem bine pus la punct de recompense si pedepse... Sursa esecului scolar nu e "alintul" ci exact lucrurile pe care le punctati si dumneavoastra: lipsa de pregatire afectiva pentru mediul scolar, faptul ca scoala este prezentata copiilor ca un fel de "bau-bau", faptul ca unii parinti incearca sa ii invete (in mod inadecvat) materia scolara inainte de vreme.
Pe de alta parte articolul descrie o stare de fapt, indezirabila, dar nu ofera solutii. Nu spune parintilor "uite, asa si asa ar trebui procedat ca sa nu mai apara problemele astea". Ori partea asta ar trebui sa fie cea mai intens dezbatuta, altfel discutam discutii.
Copiii au nevoie sa fie alintati. Sa fie iubiti pentru ca SUNT si nu pentru ca SUNT CUMINTI. Abia atunci devin deschisi, increzatori in ei insisi, capabili sa isi atinga potentialul. Ceea ce dumneavoastra numiti "alint" eu as numi permisivitate exagerata (care e, intr-adevar, un lucru nedorit in educatie). Rolul parintelui este sa iubeasca dar si sa puna limite. Cu blandete si cu fermitate. Sa ajute copilul sa invete care sunt lucrurile acceptabile social si care sunt cele nedorite, fara sa se foloseasca de un exces de restrictionari si de conditionari.
Parintii care doresc copii "ascultatori" trebuie sa stie foarte clar sa isi asculte, la randul lor, copiii, sa le acorde libertate, sa ii valorizeze ca indivizi. Un copil cuminte nu e copilul care respecta ordinele din frica; e cel care reuseste sa inteleaga ordinele si le respecta pentru ca vin de la cineva pe care il iubeste. Si pentru ca nu sunt de fapt ordine, ci rugaminti. ;)