Cand parintii cer sprijin emotional de la copii
Mai ales cand copiii ajung la varste mai mari, precum preadolescenta sau adolescenta, parintii care nu primesc sprijin emotional suficient din partea altor adulti, pot tinde sa caute acest sprijin in relatia cu propriii copii. De ce nu este benefic acest tip de relatie parinte-copil si care sunt urmarile acesteia pe termen lung.
Citeste si:
Copilul tau nu ar trebui sa fie confidentul tau
Cand rolurile de parinte si copil se inverseaza
In momentele dificile, precum boala, probleme de sanatate emotionala, divort, decesul unuia dintre parteneri sau adictii, parintii se pot orienta catre copii pentru a primi consolare, sprijin si afectiune. Acest lucru presupune a trata copilul ca si cand ar fi adult si a avea asteptarea ca acesta sa indeplineasca nevoile emotionale ale parintelui. Apare astfel o inversare a raportului sanatos parinte-copil, in care parintele ar trebui sa se ocupe de nevoile emotionale ale copilului.
Specialistii numesc acest fenomen „incest emotional”, pentru a scoate in evidenta depasirea granitelor interpersonale specifica acestei dinamici parinte-copil si pentru a accentua faptul ca urmarile acestui fenomen pot fi similare altor tipuri de abuzuri emotionale care apar in familii.
Cum se manifesta acest fenomen:
- parintele povesteste in detaliu problemele cu care se confrunta, cere sfatul copilului sau isi exprima ingrijorarea fata de acestea
- parintele dezvaluie copilului detalii despre viata sa personala sau intima sau despre relatia cu partenerul de cuplu, cu intentia de a primi consolare sau incurajare din partea copilului
- parintele vorbeste copilului negativ despre celalalt parinte, cu scopul de a-l ajuta pe copil sa inteleaga cat de mult a suferit in relatia de cuplu sau cat de rau este celalalt parinte
- parintele ii spune in mod repetat copilului cat de matur este pentru varsta lui si cat de mult il ajuta pe parinte conversatiile cu acesta
- parintele isi exprima emotiile intense si dificile in fata copilului
Intentia parintilor care incurajeaza acest tip de relatie cu propriul copil nu este aceea de a face rau copilului, iar aceste comportamente nu sunt vazute de parinte ca fiind inadecvate sau gresite.
Cand creste riscul ca acest fenomen sa apara in familie?
- cand in familie exista probleme de sanatate emotionala, dependente, violenta sau conflicte repetate
- in urma unui divort sau in urma pierderii unui parinte
- cand parintele insusi a fost crescut intr-o relatie de acest fel
- cand parintele nu are la dispozitie o retea sociala de sprijin, care sa il ajute in mod adecvat sa depaseasca dificultatile prin care trece
Care sunt urmarile inversarii relatiei parinte-copil?
- nevoile copilului sunt neglijate, pentru ca parintele cauta sa primeasca ajutor si sprijin de la acesta. Copilul nu primeste astfel sprijinul de care are nevoie pentru a se dezvolta armonios.
- copilul se simte responsabil pentru starea de bine a parintelui, asumandu-si rolul de adult in relatie si riscand sa traiasca emotii intense de vinovatie sau rusine atunci cand incearca sa isi orienteze atentia catre propriile preocupari si nevoi.
- fara sa vrea, parintele ii rapeste copilului oportunitatile de a-si dezvolta autonomia si independenta, deoarece ii solicita timpul si atentia, care ar putea fi folosite de catre copil pentru a-si cultiva aptitudinile si talentele, relatiile sociale si interesele.
- copilul invata ca parintele sau este neajutorat, dependent si putin capabil sa ofere siguranta si orientarea de care copilul are nevoie.
- in timp, copilul va simti nevoia sa se distanteze de parinte, fie fizic, atunci cand devine adult, fie doar emotional, cand desi incearca sa il ajute pe parinte, legatura emotionala cu acesta devine superficiala si inautentica.
- copilul simte ca nu poate fi el insusi in relatia cu parintele, deoarece acesta nu poate face fata provocarilor care sunt asociate cu autenticitatea copilului.
- fratii copilului aflat in aceasta relatie cu parintele sau partenerul de cuplu al parintelui se pot simti exclusi, respinsi sau gelosi pe relatia aparent apropiata dintre parinte si copil.
Pe termen lung, urmarile incestului emotional afecteaza sanatatea mintala, crescand riscul pentru:
- anxietate si depresie
- perfectionism si tulburari asociate acestuia precum tulburarile de comportament alimentar (anorexia, de exemplu)
- dificultati in relatiile de prietenie si in relatiile romantice – la maturitate, copiii cu rol de parinte pot evita apropierea emotionala de alte persoane, pentru ca aceasta este echivalenta cu lipsa granitelor interpersonale.
- conformism excesiv, nevoia exagerata de a obtine aprobarea celor din jur si dificultati in a stabili limite interpersonale
Desi multi copii pot fi initial incantati sa ofere sprijin parintelui si sunt bucurosi sa joace un rol mai responsabil in familie, pe termen lung, acest fel de relatie devine daunatoare pentru copil si va afecta relatia cu parintele pentru totdeauna.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Adauga tu primul comentariu: