Sanatatea mintala a copiilor
Cat de des vorbesc parintii copiilor despre sanatatea mintala?
Cand ai vorbit ultima oara cu copilul tau despre sanatate mintala, echilibru emotional, depresie sau anxietate?
Un sondaj realizat in Anglia arata ca mai mult de jumatate din parintii englezi nu au vorbit niciodata copiilor despre stres, anxietate sau depresie. La sondaj au participat peste 1100 adulti, dintre care 55% au declarat ca nu au vorbit niciodata despre sanatatea mintala in conversatiile cu copilul. 20% dintre ei au spus ca nu au stiut cum sa abordeze acest subiect.
45% dintre parinti au declarat ca nu au simtit nevoia sa aiba aceasta conversatie pentru ca sanatatea mintala nu reprezenta o problema in familia lor.
Sondajul a fost realizat in cadrul campaniei „Time to Change”, care isi propune sa reduca stigma asociata cu problemele mintale.
1 din 10 tineri se va confrunta cu o problema de sanatate mintala, arata organizatorii campaniei.
Organizatia Mondiala a Sanatatii promoveaza ca prioritate sanatatea mintala a copiilor si tinerilor.
De ce trebuie sa fii informat si atent la sanatatea mintala a copilului tau?
Problemele de anxietate sunt cele mai frecvente tulburari diagnosticate atat in randul adultilor, cat si in randul tinerilor. Iar 90% dintre tulburarile de anxietate se dezvolta in copilarie, cel mai ridicat risc fiind intre varstele 10 si 25 ani. Depresia este diagnosticata la copii in procent de 1-2%, ajungand la o prevalenta de 15-25% la adolescenta.
Surse:BBC.com
Kessler, R.C., Mood disorders in children and adolescents: an epidemiologic perspective, in Biological Psychiatry
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/sabophotography/15253157949/
Comentează:
Există mai multe tulburări de anxietate, dintre care cele mai cunoscute sunt fobiile (teama exagerată de insecte, înălţime etc.), atacul de panică (puteţi citi mai multe aici: http://www.suntparinte.ro/atacurile-de-panica-la-copii), sindromul post traumatic (tulburare care apare în urma unui eveniment traumatic, care a pus în pericol viaţa sau siguranţa persoanei) şi tulburarea obsesiv-compulsivă (prezenţa gândurilor intruzive şi a compulsiilor – comportamente repetate, iraţionale, pe care persoana simte nevoia să le facă). Diagnosticul de tulburare de anxietate depinde de îndeplinirea mai multor criterii legate de intensitatea simptomelor şi durata lor.