Cum ne schimba viata copiii
Se spune ca intotdeauna copiii iti schimba viata. Si nu cred ca este cineva care sa afirme contrariul. Lucrul acesta se intampla inca de cand este in burtica. La inceput greturile resimtite, disconfortul fizic, trairile intense…totul este diferit. Dar cine poate neglija insa, totodata, acele stari euforice atunci cand il simti miscandu-se in burtica ta, sau cand vezi la ecograf pentru intaia oara inimioara batandu-i? Cine poate contesta acele sentimente care se nasc in tine…si habar nu ai de unde vin. Nici macar nu te credeai capabila de asa ceva. Iar cel mai tare sentiment dintre toate este acela de implinire, de completare a propriului eu.
Da, cand iti doresti cu adevarat un copil, adica atunci cand chiar il doresti si nu decizi sa devii parinte avand la baza unul dintre acele motive care nu ar trebui sa mane pe nimeni sa faca copii…doar asa, ca sa aiba copii, este ceva cu adevarat unic.
Apoi apare pe lume. Si astepti cu atata intensitate acest moment, pentru ca la sfarsitul sarcinii, burtica este mare, te misti greu, ti se umfla picioarele, nu mai poti face aproape nimic din ce era o normalitate pentru tine: sport, sex, mancat pana plesnesti, pierdut nopile…toate acestea au devenit istorie cel putin in ultimele luni…Asa ca, parca abia astepti sa nu mai fie bebe la purtator, ci bebe independent, pe care zici tu sa il poti lasa acasa cand ai si tu cate ceva de facut in afara patratelului. Insa constati ca acest lucru este defapt imposibil abia cand il tii in brate pentru prima data, si defapt constati ca esti si mai legata de el. Daca cel putin inainte puteai sa dormi cat si cand vroiai, acum somnul a devenit un real lux, pentru ca trebuie sa il hranesti din ora in ora, maxim la 2 ore.Iar asta si noaptea. Sau daca inainte puteai sa te duci la coafor si sa petreci cateva ore de relaxare acolo…acum nu mai poti…din acelasi motiv amintit anterior. Si cu toate acestea, momentul in care il vezi mufat la sanul tau pentru prima data, sau momentul in care iti apuca degetul si nu ii mai da drumul, ori momentul cand in miezul noptii plange cu putere, iar tu il iei in brate si brusc se linisteste si se lipeste de tine…toate celelalte lucruri nu mai conteaza absolut deloc….Devin mici si neimportante.
El devine centrul universului tau. Devine sursa ta de energie. Devine sursa ta principala de fericire. Si nu va fi deloc zgarcit in a ti le oferi sincer si neconditionat. Plus inca ceva: iubirea lui nemarginita! Fiul meu imi spune adesea “te iubesc mami”, si eu ii raspund “si eu, mami”, iar el imi spune, “dar eu te iubesc mai mult, cel mai mult!”. Si atunci nimic altceva nu mai are importanta.
Citeste continuarea pe Mamistietot.ro
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/rtdphotography/2973220600/
Adauga tu primul comentariu: