Copiii crescuti intr-un mediu religios nu disting intre realitate si fictiune
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/elpadawan/9673263201
Un studiu realizat in iulie 2014 si publicat in Cognitive Science arata ca acei copii carora nu li se spun povesti religioase sunt mai capabili sa evalueze ca fictive personajele din povestile fantastice in timp ce copiii crescuti intr-un mediu religios abordeaza aceste povesti intr-un mod mai flexibil.
Autorii studiului arata ca in mod obisnuit copiii au o sensibilitate specifica la elementele implauzibile sau magice dintr-o poveste si pot sa isi dea seama daca personajele sunt reale sau fictive facand apel la elemente fantastice precum „sabii care te protejeaza de pericol tot timpul” sau obiecte invizibile.
Cu toate acestea, copiii crescuti in familii in care se vorbeste des despre relatari religioase nu le trateaza pe acestea cu acelasi scepticism. Autorii au descoperit ca in povestirile religioase, copiii considera personajele ca fiind reale, desi acestea sunt implicate in evenimente imposibile.
Studiul a fost realizat pe 66 de copii cu varste intre 5 si 6 ani care au raspuns la intrebari despre povesti pentru copii si povestiri din Vechiul Testament, pentru a descoperi daca personajele din acestea sunt considerate reale sau fictive de catre copii.
Copiii care au fost expusi la religie au considerat ca personajele sunt reale, in timp ce copiii care nu au fost expusi la religie au considerat ca sunt fantastice, la fel ca personajele din povestile cu zane. Autorii studiului considera ca aceasta situatie este „echivalentul cu a fi incapabil sa diferentiezi intre personajul lui Mark Twain, Tom Sawyer si o relatare a vietii lui George Washington”.
Concluziile studiului contrazic ipoteza conform careia copiii „se nasc credinciosi” si ca poseda o tendinta naturala de a crede in fiinte extraordinare cu puteri supranaturale.
Sursa: RawStory.com
Adauga tu primul comentariu: