Stiluri de comunicare

De aceea, este important sa vorbim despre stilurile de comunicare.

Te-ar putea interesa si:

Asertivitatea – ce inseamna si cum se manifesta 

Cum il inveti pe copil sa fie asertiv 

Stiluri de comunicare

Specialistii impart stilurile de comunicare astfel: stilul pasiv, stilul agresiv, stilul pasiv-agresiv, stilul asertiv. Iata care sunt caracteristicile fiecarui stil de comunicare in parte:

Stilul de comunicare pasiv

Principala caracteristica a stilului de comunicare pasiv este evitarea exprimarii nevoilor si dorintelor, mai ales in situatiile in care acestea sunt in opozitie cu cele ale majoritatii sau ale unei alte persoane. Stilul de comunicare pasiv nu ne ajuta sa ne aparam drepturile atunci cand sunt amenintate sau sa ne implinim propriile nevoi si dorinte. Din acest motiv, deseori, frustrarile se acumuleaza, iar persoanele cu stil pasiv de comunicare vor avea izbucniri de furie intensa in conflicte minore. Asemenea izbucniri sunt urmate apoi de rusine si vinovatie si de aintoarcerea la stilul pasiv de comunicare.

Comunicatorii pasivi au un slab contact vizual cu ceilalti, o postura a corpului de supunere, tind sa vorbeasca incet si putin. Din acest motiv, oamenii care comunica in mod predominant pasiv, se vor simti:

• anxiosi pentru ca simt ca nu au control asupra propriei vieti
• depresivi pentru ca se simt lipsiti de speranta sau blocati intr-o situatie/stare emotionala
• plini de resentimente fiindca propriile nevoi nu sunt indeplinite
• confuzi deoarece isi ignora propriile emotii
• incapabili de a se maturiza fiindca nu incep sa actioneze atunci cand e nevoie

Copiii pot dezvolta un stil de comunicare pasiv atunci cand parintii sunt prea autoritari, cand in familie exista conflicte frecvente, probleme de sanatate mintala sau adictie, cand sunt timizi si nu li se ofera sprijin sa isi depaseasca timiditatea sau cand temperamentul lor introvertit este interpretat ca timiditate si este respins frecvent de catre cei din jur.

Copiii cu stil de comunicare pasiv nu initiaza interactiuni cu alti copii, raspund slab sau deloc la initiativele altor copii si in general nu se integreaza in grupurile de copii.

Stilul de comunicare agresiv

Este specific persoanelor care „lupta” pentru propriile drepturi fara a se gandi sa respecte drepturile celor din jur. De obicei, acest stil de comunicare este usor de identificat in diferite circumstante. Este deseori insotit de un ton ridicat al vocii, o postura a corpului dominanta, amenintari mai mult sau mai putin subtile, critica, insulte, incercari de intimidare.

Cei care folosesc comunicarea agresiva sunt impulsivi, au o slaba toleranta la frustrare, actioneaza amenintator, nu asculta de ceilalti, ii intrerup frecvent si in general nu dau dovada de respect fata de cei din jur.

Ca urmare, persoanele cu stil agresiv de comunicare:

• starnesc repulsie si frica celor din jur
• se distanteaza de cei din jur, ajungand sa fie izolati -
• eoarece dau vina deseori pe cei din jur, nu isi pot rezolva propriile probleme, ramanand imaturi emotional.

Copiii pot dezvolta un stil de comunicare agresiv atunci cand sunt la randul lor victima unei violente verbale repetate, acasa ori la scoala sau cand si-au format o imagine deformata despre popularitate si relatiile cu alti copii. In asemenea situatii, copiii pot deveni agresori. La varste mici, copiii pot avea un stil de comunicare agresiv atunci cand nu obtin ce isi doresc, insa aceste reactii sunt naturale, deoarece inca nu pot si nu stiu cum altfel sa reactioneze.

Stilul de comunicare pasiv-agresiv

E un mod de a comunica in care oamenii par sa fie pasivi la suprafata, cand in realitate reactiile lor exprima furie si agresivitate. Oamenii care dezvolta un astfel de stil de a comunica, se simt lipsiti de putere, blocati si plini de resentimente, incapabili de a se confrunta in mod direct cu ceea ce ii deranjeaza.

Stilul de comunicare pasiv agresiv apare cand oamenii:

• intampina dificultati in a-si recunoaste furia
• se enerveaza insa nu se confrunta cu persoana sau situatia care ii deranjeaza
• au expresii faciale care nu corespund cu ceea ce spun – de exemplu, zambesc cand ii critica pe cei din jur
• folosesc sarcasmul
• neaga problemele
• sunt in aparenta cooperanti, insa fac lucruri pentru a deranja sau a-i enerva pe ceilalti
• ii saboteaza pe cei din jur in loc sa isi exprime furia fata de ei

O persoana cu un stil de comunicare pasiv-agresiv starneste nenumarate resentimente din partea celor din jur si repulsie, nereusind sa aiba relatii autentice cu cei din jur.

Copiii invata acest stil de comunicare de la un adult sau il adopta atunci cand in familie epxrimarea emotiilor autentice este descurajata sau pedepsita.

Stilul de comunicare asertiv

Este un stil de comunicare in care oamenii isi exprima in mod clar si politicos opiniile si emotiile, afirmandu-si si cerandu-si drepturile, fara a-i deranja pe cei din jur.

Comunicatorii asertivi:

• isi respecta interlocutorul si il asculta fara a-l intrerupe
• stiu sa refuze fara a se simti vinovati
• isi sustin parerile cu argumente logice, fara a simti nevoia sa atace persoana cu care
• comunica, daca aceasta nu este de acord cu ei
• recunosc atunci cand au gresit
• au o postura relaxata si un ton calm.
• isi dau seama cand cei din jur vor sa ii manipuleze si nu permit acest lucru

Ca urmare, stilul asertiv de comunicare, este asociat cu:

• relatii autentice cu cei din jur
• maturizare emotionala
• un sentiment ridicat de control asupra propriei vieti

Copiii invata sa comunice asertiv atunci cand parintii comunica astfel cu ei si cand in familie este incurajata comunicarea pe orice tema. Copiii asertivi reusesc sa coopereze usor cu alti copii si fac mai usor fata presiunii sociale si respingerii sociale.

Cu totii folosim toate stilurile de comunicare in masuri diferite, in functie de situatiile cu care ne confruntam si de starile noastre emotionale. Este recomandat insa sa folosim predominant stilul asertiv de comunicare, deoarece acesta ne permite sa fim noi insine, sa ne atingem obiectivele si sa fim echilibrati emotional.