In dialog cu Stefan Palarie, tatic, presedinte Scoala de Valori si un om care vrea sa stoarca la maxim cele 24 de ore dintr-o zi.
Copiii nu doar spun lucruri trasnite, ci si fac lucruri trasnite. Ne poti descrie o astfel de intamplare amuzanta?
Cred ca sunt foarte multe intamplari amuzante, unele punctuale, altele continue. Am doi copii – Teo implineste in curand 7 ani, iar Tereza 4. La varsta asta a copiilor, cred ca toti parintii au ajuns sa se obisnuiasca cu realitatea in care cada din baia devine invadata de dinozauri si de masinute printre care trebuie sa te strecori cand vrei sa faci un dus, sau cu faptul ca cel mai periculos lucru pe care il poti face in casa este sa intri pe intuneric in camera copiilor. Niciodata nu stii ce capcane te asteapta pe podea. Talpile mele au patit-o de multe ori… Asa ca sunt multe momente in care nu stii daca sa razi sau sa plangi…..
Dar revenind la intamplarea amuzanta, cred ca Teo avea mai putin de trei ani cand a descoperit un marker verde ramas nesupravegheat prin casa (deh … intr-o casa de instructori sau de pasionati de educatie gasesti markere de toate culorile prin fiecare camera). Noi nu am vazut ce a facut Teo timp de 30 de minute cat a ramas singur in camera, dar am putut descoperi, urmarind urmele de carioca, ce facuse in tot acest timp. Mai precis, la inceput a desenat firul Ariadnei pe patura, perna si lenjeria de pe pat. Apoi a vrut sa testeze gustul probabil, pentru fata si aproape toti dintii incisivi erau verzi. Apoi de la fata, atentia lui s-a indreptat catre maini. Am intervenit energic si am crezut ca, o ora mai tarziu, am indepartat toate urmele. Seara la baie am descoperit ca de fapt Teo mai avea cateva desene si spirale pe burtica si piept (tot verzi) si toate incepand din buric. Evident a durat o ora baia pentru a indeparta arta realizata din greu de el.
Sa ne imaginam ca pentru cateva momente ca esti din nou copil. Ce ti-ar placea sa faci?
Nu e nevoie de un exercitiu de imaginatie, fac asta si fara sa-mi imaginez. Pur si simplu, ma joc de fiecare data cand am ocazia cu Teo si Tereza, si ma joc cu toata pasiunea de copil. Imi place la nebunie sa construiesc cu ei folosind kilograme de piese lego mai mari sau mai mici, construim case si barci si poduri din hartie (mutand exercitii de Team Building pe care le practicam uneori in educatia noastra in joaca din casa), jucam fotbal si baschet sau ne jucam prin casa diferite roluri. Unul din jocurile preferate este cel cu pirati. Ne punem toti batice si pornim in aventuri prin casa. Descoperim locuri noi, insule misterioase si cufere cu comori.
Citeste continuarea interviului:
Despre provocarile vietii de tata si ce inseamna Scoala de Valori
Provocarile vietii de tata si Scoala de Valori
Ne poti spune cele mai grele lucruri din viata ta ca tata? Care ti s-au parut cele mai grele provocari?
Gasesc cumva intrebarea ca fiind foarte dificila. Pe de o parte, viata intr-o capitala este foarte aglomerata, cu multe activitati, mult trafic, ore lungi la birou, multa agitatie – iar toate lucrurile astea parca nu ocrotesc suficient de mult varsta copilariei. Probabil ca sunt multe provocari de Luni pana Vineri. Pentru ca si eu si sotia mea suntem pasionati de munca pe care o realizam, ajungem destul de tarziu acasa in timpul saptamanii. Copii vor sa petreaca cat mai mult timp cu noi si se lupta sa amane momentul somnului cat mai mult. E greu sa gasesti acel echilibru si acel set de obiceiuri care sa lase un spatiu armonios pentru viata de familie. Cred ca cel mai important lucru este insa sa te bucuri de fiecare moment mic. Eu am inceput sa transform fiecare dimineata de plecare de acasa cu masina spre gradi si scoala intr-o adevarata aventura in care (in cazul nostru) naveta spatiala intergalactica – Toyota Yaris Albastrica se indreapta spre planeta Scoala si apoi planeta Gradinita. Pe drum ne intalnim cu asteroizi, trecem pe langa alte comete sau nave spatiale, povestim despre forte gravitationale si despre lasere. Serile obisnuiam nu doar sa citim povesti din carti, dar si sa inventam impreuna povesti nenumarate din seria “Aventurile Domnului Galusca si ale Vraitorului Maldi-Maldi”, povesti pe care mi le doresc sa le public. De ce sunt povesti interactive? Pentru ca atunci cand personajele centrale ale actiunii dau de bucluc, de fiecare data ele suna pe telefonul mobil la distanta pe cei mai buni prieteni ai lor – Teo si Tereza – cu care se consulta ca sa poata iesi din impas. Niciodata nu stim cum incepe povestea, dar mai ales, niciodata nu stim ce solutie vor gasi persoanajele. Nu stim pentru ca Teo si Tereza isi exerseaza abilitatea de rezvolare a problemelor prin povestile spuse impreuna.
Inca o data, cred ca atata vreme cat copii sunt sanatosi, cata vreme parintii se iubesc foarte tare si sunt fericiti impreuna, copii iradiaza la randul lor fericire si momentele grele dispar.
Esti Presedinte Scoala de Valori si te implici in foarte multe proiecte. Ne poti spune ce proiecte pregatiti pentru toamna aceasta?
Da, cu siguranta. Acum trebuie sa revin putin din momentele emotionale de conectare cu familia si sa ma gandesc la partea asta mai serioasa cu proiectele. Da. In toamna asta demaram in tromba proiectul “Exceptionalii”, gandit pentru liceenii exceptionali ai Romaniei. Vom aduce impreuna cele mai stralucite minti si suflete de adolescenti si vom discuta despre viitorul lor si al comunitatilor din care vor face parte. Avem mai multe proiecte educationale pentru adolescenti realizate in parteneriate cu companii mari – printre ele numarandu-se Bani de Buzunar, un proiect in care educatia oferita nu este doar prin interactiune fata in fata, dar si foarte mult online. Demaram o cercetare asupra adolescentilor prin perspectiva celor doua traiectorii posibil asumate – traseul teoretic si cel tehnologic. Vrem sa descifram ce desparte cele doua drumuri si care sunt directiile de viitor in fiecare caz.
Pornim si o colaborare mai stransa in aceasta toamna cu Centrul de Etica Aplicata al Catedrei de Filosofie din Universitatea Bucuresti. Vrem sa dezvoltam mai mutle cursuri si programe care sa ajunga din nou la cei tineri.
Pregatim inca din aceasta toamna editia de primavara a programului GROW www.growedu.ro si incheiam cu succes tabara “Adopta un Liceu” www.adoptaunliceu.ro. Cu siguranta sunt multe. Dat toate indreptate catre intentia de a construi o comunitate de adolescenti autonomi care actiuneaza responsabil, colaborativ si etic.
Citeste continuarea interviului:
Valorile importante in cresterea unui copil
Valorile importante in cresterea unui copil
Pentru ca tot vorbim de valori, care ti se par valorile primordiale pentru educarea unui copil?
In primul rand, autonomia. Noi facem parte dintr-o cultura predominant colectivista, in care suferim permanent de tentatia de a exagera in protejarea copiilor. Evident, costul platit este acela al copiilor care sunt deprivati de alegeri si de asumare de consecinte. Stiu ca sochez in public cand o pun pe Tereza la doar 3 ani sa stranga de pe jos daca a imprastiat ceva sau sa stearga daca a varsat lichide. O ajut si eu, dar stergem impreuna. In felul asta, eu cred ca invata si ca a gresi este omeneste si absolut firesc si acceptabil, daca repari greseala facuta pe cat de mult poti ulterior.
In al doilea rand, cred puternic in colaborare. Va fi valoros mai tarziu, dar este extrem de util si la varsta copiilor. Abilitatea de a te intelege bine cu cei din jur este una foarte importanta.
Mai cred apoi in responsabilitate, in perseverenta si in egala masura in inovatie si creativitate. Cred ca succesul in viata se ofera singur celor care stiu ce vor si care sunt dispusi sa munceasca sa atinga rezultatele intentionate prin foarte multa munca, combinata cu abordari proaspete si creative.
Ziua pentru toata lumea are 24 de ore. Tu cum trisezi pentru a avea timp si de tine si de profesie si de....tot?
Cred ca cel mai putin timp il am pentru mine. Dar incepand cu anul trecut am descoperit frumusetea alergarii, asa ca am participat pana acum la 3 probe de maraton si una de ultramaraton (in afara unor concursuri mai mici). Vestea buna este ca poti alerga oriunde si oricand. Chiar si la 6:00, cum alerg de cele mai multe ori. Cred ca nu avem secrete speciale, ci facem ceea ce fac multi parinti:
1) am externalizat activitatile consumatoare de timp care aduc putina valoare – curatenia in casa, curatat si calcat camasi sau costume.
2) recunosc ca gatim destul de putin, aici fie ne ajuta parintii nostri, fie suntem putin sofisticati si mancam salate sau mancaruri care se prepara usor.
3) ne-am specializat pe roluri, eu sunt cel care ii duce pe copii dimineata, Irina, sotia, este cea care ii ia spre casa mai devreme.
Citeste continuarea interviului:
Despre lectii invatare si recomandari de lectura pentru parinti
Despre lectii invatate si recomandari de lectura pentru parinti
Ce ai invatat - cel mai recent - si poate fi aplicat in imbunatatirea relatiei tale cu copilul tau?
Acum un an am descoperit cum poti sa-i faci pe copii sa povesteasca ce fac la scoala sau gradinita. Dincolo de aparentul inevitabil “bine”. Acum solutia mi se pare implicita, atunci nu mi-o puteam imagina.
Totul s-a schimbat dupa ce am inceput sa jucam jocul “ruleta - spune pe rand” de cele mai multe ori la masa rotind cate un morcov sau furculita, si asumandu-ne rolul de a povesti atunci cand varful se opreste catre noi. Fiecare trebuie sa spuna 3 lucruri:
a) cum a fost ziua lui
b) ce a invatat din ziua care a trecut
c) ce i-a placut cel mai mult, adica pentru ce este recunoscator.
Transformarea a fost incredibila si i-am descoperit pe copii cum isi dezvolta vocabularul si cat de bogate sunt vietile si trairile lor. Mai mult decat orice ne-au uimit cu memoria lor absoluta prin care iti descriu cu lux de amanunte si ce au facut cu saptamani inainte.
Care este cartea ta de parenting favorita?
Cred ca am avut 2 carti de capatai – prima a fost -Secrets of the Baby Whisperer: How to Calm, Connect, and Communicate with Your Baby – a lui Tracy Hogg – o carte excelenta pentur parinti de bebelusi. Mie mi-a transformat radical viziunea despre copii.
A doua a fost si este - Totul se intampla inainte de 6 ani - a Anei Savin. Extrem de utila dupa ce bebelusii nu mai sunt bebelusi. Citind-o am inteles cel mai bine ce simt fratele mai mare atunci cand apare un frate mai mic sau o sora.
O alta carte – perspectiva despre care mai mult am auzit decat citit, dar i-am inteles tehnica este “Say what you see” de Sandra Blackard. Mi-a fost recomandata de prieteni romani care traiesc acum in Statele Unite, si forma de comunicare cu copii tai propusa de carte mi s-a parut excelenta. O recomand cu mare caldura.
Adauga tu primul comentariu: