Copilul tau povesteste acasa micile necazuri de la gradinita sau de la scoala ?

Comentează:

8 comentarii

• 

  andrada11    22.05.2010 - 18:00

  copilul meu nu vrea sa povesteasca,cu greu vrea sa mearga si la gradinita,ce ma sfatuiti sa fac?
• 

  tuu euu    17.01.2010 - 16:26

  da,mie imi povesteste copilul meu,dar de multe ori imi zice ca nu e bine sa-mi povesteasca tot deoarece invatatorul le spune mereu sa nu PARASCA .ce parere aveti?eu cred ca ,normal ca invatatorului nu-i place ca un copil sa povesteasca parintilor tot ce se intampla la scoala in ziua respectiva,deoarece de multe ori copiii stau singuri in clasa in timpul orei,iar invatatorul fiind plecat prin scoala cu diverse probleme,automat ca in acele momente copiii se bat,se jignesc etc,apoi invatatorul asi continua ora in timpul pauzei.vi se pare normal acest lucru?pai ce vina are copilul meu ca invatatorul pleaca din clasa in timpul orei?acesti copii nu au si ei nevoie de pauze regulate?
• 

  Caciula 2 Ioana    21.10.2009 - 21:36

  Dupa cum arata acest sondaj, cei mai multi dintre copii povestesc in familie ceea ce li se pare ca li se intampla negativ la scoala sau la gradinita. Exista si copii care nu povestesc acasa aceste lucruri, existand mai multe motive (fie are prieteni carora le povesteste, doreste sa rezolve singur aceste probleme fara sa implice parintii, fie nu exista suficienta incredere a copilului in capacitatea parintilor de a-l intelege si de a-l sprijini). Ar fi de dorit ca parintii sa cunoasca ceea ce se intampla cu copilul lor, deoarece uneori fapte care par lipsite de importanta ajung sa il afecteze emotional pe copil (de exemplu, atunci cand este jignit in mod repetat de unii sau unul dintre colegi), dar nu trebuie uitat si faptul ca orice copil are intimitatea sa si ca exista lucruri despre care uneori nu doreste sa vorbeasca.
• 

  Marculescu Livia    07.10.2009 - 17:26

  Stimata d-na Andriescu,comentariul pe care l-am facut ,va asigur ca este puternic ancorat in realitate.Nu spun acest lucru doar pentru ca am studiat psihologia copilului,ci si pentru ca am o bogata experienta de cadru didactic(de vreo 20 de ani),dar si de parinte.As vrea sa va intreb ,,Cum ,,rezolva \"copilul dv. acele mici necazuri?\".Evident ca folosind violenta de aceea aceste mici fleacuri vor deveni mai tarziu probleme grave.Ar trebui sa-l invatati ca nu este in masura sa-si faca singur dreptate.Oare de ce considera copilul ca v-ar supara aceste mici probleme ?Cineva ,in mod sigur,i-a sugerat acest lucru.Considerati ceea ce v-am raspuns aici nu ca pe o insinuare(nici nu este,de altfel),ci ca pe un schimb de experienta.
• 

  vizitator ALINA    06.10.2009 - 22:03

  Copilul meu imi povesteste tot ce ise intampla la gradi pt ca seara inainte de culcare ne povestim tot ce am facut in acea zi.Evident ca il lasam pe el sa vorbeasca mai mult.
• 

  Andriescu Carmen    06.10.2009 - 17:51

  Sunt unul din parintii care au raspuns negativ la intrebarea acestui chestionar.Sa stiti ca nu e neaparat vorba ca nu ne povestesc totul copiii nostri pentru ca nu-i intrebam sau cum ati insinuat dumneavoastra,doamna Marculescu,nu suntem interesati de activitatile lor ci pentru ca al meu copil considera ca anumite conflicte minore le poate rezolva singur si nu are rost sa na supere cu fleacuri(cum le spune el,imbranceli,vorbe urate)pe care le considera trecatoare.
• 

  Marculescu Livia    05.10.2009 - 22:22

  Observ ca sunt si parinti care au dat un raspuns negativ acestui sondaj.Inainte de a raspunde astfel ar fi trebuit sa-si puna intrebarea ,,De ce se intampla asa?\" sau ,,Din ce cauza?\".Poate ca unul dintre raspunsuri este lipsa de comunicare dintre parinti si copii sau faptul ca parintii nu rup cateva minute din timpul alocat altor activitati pentru a-si asculta propriul copil.Unii trateaza chiar cu indiferenta ,,micile necazuri\" ale copiilor,pana cand acesta se va interioriza si -si va gasi refugiul intr-un anturaj nu tocmai potrivit,tocmai din dorinta de a avea altceva decat ceea ce au acasa.Ne mai miram apoi de ce unii copii se drogheaza sau comit fapte reprobabile si ne intrebam ,,De ce copilul meu a facut acest lucru? Doar nu i-a lipsit nimic ( bani,conditii materiale etc)\".Raspunsul este simplu - lipsa de comunicare duce la scaderea afectivitatii in familie si atunci familia nu va mai fi un tot unitar, ci doar niste ramasite ale unei foste familii.
• 

  Marculescu Livia    05.10.2009 - 21:53

  Observ ca sunt si parinti care au dat un raspuns negativ acestui sondaj.Inainte de a raspunde astfel ar fi trebuit sa-si puna intrebarea ,,De ce se intampla asa?\" sau ,,Din ce cauza?\".Poate ca unul dintre raspunsuri este lipsa de comunicare dintre parinti si copii sau faptul ca parintii nu rup cateva minute din timpul alocat altor activitati pentru a-si asculta propriul copil.Unii trateaza chiar cu indiferenta ,,micile necazuri\" ale copiilor,pana cand acesta se va interioriza si -si va gasi refugiul intr-un anturaj nu tocmai potrivit,tocmai din dorinta de a avea altceva decat ceea ce au acasa.Ne mai miram apoi de ce unii copii se drogheaza sau comit fapte reprobabile si ne intrebam ,,De ce copilul meu a facut acest lucru? Doar nu i-a lipsit nimic ( bani,conditii materiale etc)\".Raspunsul este simplu - lipsa de comunicare duce la scaderea afectivitatii in familie si atunci familia nu va mai fi un tot unitar, ci doar niste ramasite ale unei foste familii.