Esti parinte?
Intra in grupul clasei si :
Esti cadru didactic?
Intra in grupul clasei si :
Scoala Gimnaziala Nr.149
creat la 23 sep 2012 18:10 de domnica boboc35 membri
2099 postari, comentarii si fotografii
0-3 ani
Anteprescolar3-6 ani
Prescolar6-11 ani
Primar11-15 ani
Gimnaziu15-18 ani
Liceu
Comentează:5 comentarii
-
IoanaCaciula
19.10.2009 - 23:52
Sondajul arata ca cea mai mare parte dintre parinti, si anume aproape 40%, considera ca este bine ca un copil sa afle adevarul despre adoptia sa inainte de varsta de 7 ani. Recomandarile specialistilor sunt ca parintii adoptivi sa le spuna copiilor ca sunt adoptati, inca de cand acestia incep sa constientizeze ceea ce se intampla in jurul lor, in copilaria mica, adica de la varsta de 4-5 ani. Parintii ii pot spune copilului ca el s-a nascut intr-o alta familie, ca parintii naturali l-au iubit, insa nu au putut avea grija de el, si ca acum parintii adoptivi sunt cei care vor avea grija de el toata viata si il iubesc. Pe masura ce copilul creste, este foarte important ca parintii adoptivi sa fie pregatiti sa discute orice nelamurire sau intrebare a copilului legata de adoptie, deoarece vor exista momente de confuzie si sentimente negative ale copilului, care se poate simti vinovat ca nu a fost suficient de bun pentru a fi pastrat in familia de origine. Este bine ca parintii adoptivi sa fie deschisi, sa fie alaturi de copil, sa il sprijine emotional si sa nu considere adoptia un subiect tabu. A-i spune unui adolescent ca este adoptat poate avea consecinte nedorite pentru stima sa de sine, si pentru increderea pe care acesta o are in parinti.
-
vizitator
18.10.2009 - 15:42
si eu sunt parintele unui copil adoptat de la virsta de 2 ani si nu pot sa-mi dau seama la ce virsta sa-i spun copilului lucrul acesta
-
vizitator
15.10.2009 - 18:25
Eu sunt institutor si am un elev care a aflat ca \"mama\"e de fapt ...bunica. Copilul a fost pus intr-o situatie jenanta la ora de engleza, cand a spus ca mama are 53 de ani,iar tatal....26. Copiii au spus \"E cam batrana mama ta...\", asa ca bunica, cea care l-a crescut in lipsa mamei...i-a spus adevarul.Copilului i-a fost foarte greu, a cautat vinovati peste tot in jur,evident, bunica a fost cea mai mare vinovata pentru faptul ca mama lui nu l-a cautat niciodata...dar pana la urma a inteles ca cei din jurul lui au facut tot ce era mai bine pentru el, ca il iubesc, ca nicaieri nu poate fi mai bine pentru el. Copilul era in clasa a doua. A inteles si faptul ca parintii lui erau prea tineri cand l-au conceput, aproape niste copii, ca nu au avut posibilitatea sa-l creasca.... Acum s-a impacat cu gandul si isi accepta conditia. Cred ca in adolescenta este putin mai dificil pentru un copil sa afle asa ceva. Cred ca frustrarea este mai mari din cauza modificarilor hormonale prin care trece organismul in aceasta perioada.
-
Delia Lungu
14.10.2009 - 18:20
Ne bucuram ca sunteti alaturi de noi. Sondajul abia a fost postat pe site, suntem siguri ca in curand vor aparea si alti parinti interesati de acest subiect. In plus, ne propunem sa revenim cu alte informatii pe acesta tema si in articolele viitoare. Daca doriti sa deschideti o discutie pe acesta tema, va invitam si pe Forumul Suntparinte.ro
-
gina carata
14.10.2009 - 17:53
imi pare rau sa vad ca nimeni nu pare a fi interesat de o astfel de discutie.... eu chiar as avea nevoie de pareri pentru ca sunt o viitoare mamica adoptiva asa ca daca ati trecut prin asta va astept cu sfaturi!
Vezi toate comentariile