characters characters

Singur in fata ecranului

Propus de: Anca Munteanu   |   16 iulie 2010    |   3418 vizualizări

Varsta: 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

De asta data, vom vorbi despre a fi singur si a fi impreuna cu jucatori virtuali. Avem doua realitati ori de cate ori suntem in situatia de a vorbi cu altii prin intermediul calculatorului. Fie pe chat, forum sau jocuri online. Pe de o parte jucatorul este singur in fata monitorului si pe de alta parte, este intr-o relatie de comunicare cu cei care joaca si ei. Nu ii cunoaste, nu stie cine sunt, nu stie nimic real despre ei. Ar fi mai corect sa spunem ca personajul lui comunica cu personajele celorlalti.

 

Dar fireste a juca nu inseamna a sta si a privi ecranul, ci presupune o serie ampla de actiuni. Insa ele sunt foarte diferite de cele pe care le executam in timpul altor jocuri decat cele virtuale. Intre aceste actiuni, sunt multe legate de procesarea informatiei, de citirea unor meniuri, de luarea unor decizii, de gasirea unor strategii, de o abilitate manuala absolut necesara in anumite jocuri.


Putem incerca sa facem o paralela cu citirea unei carti: doar ca lectura ne cere sa ne imaginam respectivele imagini, personaje si scene, pe cand jocurile video ne ofera aceste imagini si nu ni le mai putem construi singuri.  Multi parinti se plang ca adolescentii si copiii prefera filmele si jocurile in detrimentul lecturii. Asta pe de o parte din cauza ca generatia actuala pare a nu mai avea multe in comun cu cele precedente, in conditiile in care o parte din lecturi le pe care oamenii le citeau la acceasi varsta constituiau o punte de legatura intre generatii. Existau niste lecturi, fie ele povesti, romane sau poezii caracteristice anumitor varste, pe care si noi si parintii si chiar bunicii nostri le-au citit. Se pare ca preocuparea legata de filmele si jocurile video nu mai lasa timp si nici interes pentru "Winnetou" sau "Cei trei muschetari".


In privinta interactiunii cu ceilalti, descriem o persoana care vorbeste mult prin chat ca fiind o persoana sociabila sau singuratica? Iata intrebarea care ne aduce in fata situatiei in care copiii si tinerii nu se mai intalnesc afara sa se joace, ci fiecare sta in camera lui in fata calculatorului si vorbeste cu colegii prin chat, se joaca cu ei, isi trimit texte, poze, melodii si filme. Cu totii ne gandim imediat la cat este de comod sa nu mai fie nevoie sa te imbraci, sa iei autobuzul, sa mergi prin frig sau ploaie, sa poti vorbi cu oameni aflati in alte orase si alte tari, cu care odinioara puteam vorbi, cu mult noroc si multi bani, doar prin telefon.

 

Cu toate acestea, alaturi de nenumaratele avantaje, putem remarca si tendinta de a nu mai iesi deloc, de a face totul prin intermediul calculatorului, inclusiv a plati facturi, a vedea filme, concerte, a ne interesa de diferite locuri fara ca prin gand sa ne treaca sa mergem pana acolo. De-abia acum ne putem intreba care vor fi implicatiile acestei comunicari prin intermediarul informatic.

 

  • Prin ce se deosebeste conversatia fata in fata cu o persoana de cea de pe chat?
  • Ce avem de castigat si ce avem de pierdut atunci cand discutam seara pe chat cu iubitul in loc sa discutam pe banca in parc?
  • Cum va evolua aceasta relatie cu cei din jur si chiar cu actiunile de a cumpara, a plati facturi, a intreba, a cere informatii de acum inainte?
  • Care este deosebirea intre a juca X si O online si a-l juca pe hartie sau cu creta pe asfalt?

Sigur ca jocurile video sunt si ele subiecte de discutie si daca auzim copiii discutand in pauza, aflam multe despre jocurile lor favorite, despre performantele lor, despre diferite strategii. Ei comunica si se relationeaza intre ei prin intermediul acestui subiect la fel cum vorbesc si despre Harry Potter sau Bakugan. Daca sunt copii care nu le joaca, ei vor fi exclusi din grupul copiilor care cunosc aceste lucruri. Cum este un copil care citeste Coliba unchiului Tom printre copiii care joaca 4Story sau Metin2?

 

La aceste intrebari va invit sa raspundeti si sa ne impartasiti din experienta, gandurile si parerile voastre!


Psih. Anca Munteanu

cpap.anca@gmail.com

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    luu    04.11.2010 - 10:50
    Pai din urma relationarii cu copiii pot reafirma ca in cele mai multe cazuri calculatorul tampeste.Si nu fiindca este un instrument defect eronat sau nefolositor ci fiindca nu este folosit corespunzator. Generatiile hi-tech practic nu sunt deloc hi-tech... fiindca doar o mica parte dintre tineri invata sa foloseasca un calculator la maxim.Majoritatea il folosesc pentru servirea realitatilor virtuale de'a gata. Faptul ca citirea unei carti stimuleaza creierul sa creeze acea realitate virtuala, il face mai agil si'i potenteaza inteligenta. De unde si dezastrul copiilor pufosi fara chef de viata si fara creativitate, pe care ii intrebi ce le place cel mai mult si mai mult sa faca si ei raspund: ''Sa stau! '' Este mai benefic sa bati un cui, decat sa te uiti la altul cum o face...

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe