characters characters

“Cui i-e frica de jocurile video?”

Propus de: Cristina Calarasanu   |   24 iunie 2010    |   3616 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

Deschid aceasta serie de articole adresate parintilor despre "generatia virtuala" cu titlul unei carti scrise de psihanalistul francez Serge Tisseron. Cartea sa ne-a inspirat, pe mine si pe colegii mei, sa dam acest titlu unei campanii mediatice ce isi propune sa transmita parintilor cat mai multe informatii despre ceea ce inseamna acest fenomen.


Am sa ma opresc in acest prim articol asupra calculatorului si al locului pe care il are el astazi in familie. Acest « membru » al familiei foarte prezent in fiecare casa atrage si captiveaza pe cei care fac parte din familie in moduri diferite. Fie ca este mama care raspunde la mailuri, tatal care lucreaza folosind internetul sau copilul care se joaca in retea cu alti copii sau vorbeste pe messenger, calculatorul a devenit un obiect de relatie nu doar cu cei din exterior, ci si pentru cei ce stau in aceeasi casa.


Timpul petrecut in acest spatiu virtual este din ce in ce mai mare si este in defavoarea altor activitati. Dar in timp ce parintii petrec acest timp cu un scop, asa cum il simt ei, ingrijorarea lor fata de copil este ca el petrece timpul fara nici un scop si il pierde in loc sa citeasca, sa faca teme, sa se joace cu alti copii afara sau sa faca alte activitati.


Aceasta ingrijorare este doar inceputul unui conflict intre parinti si copil, in care calculatorul devine un inamic pentru parinti si cel mai bun prieten pentru copil. Conflict care atrage dupa sine o deterioare a relatiei, indignare, furie, disperare, neputinta, izolare si chiar violenta.


Am sa va restitui cateva din frazele pe care le-am auzit de la familiile pe care le primesc in cabinet :

  • "Primul lucru pe care il face cand ajunge acasa este sa mearga la calculator si sa joace jocul ala care nu ii foloseste la nimic."
  • "Cea mai grea pedeapsa pentru el este sa ii interzicem sa stea la calculator."
  • "Pe noi nici nu ne baga in seama, nu existam pentru el cand se joaca la calculator, nu il intereseaza nimic din ce facem noi."

Calculatorul pare a fi protagonistul in aceste fraze si principalul obstacol intre parinti si copil. Cum a ajuns el un obstacol? Ce cauta el in viata copilului? Cum au ajuns parintii in conflict cu el?


Pentru a raspunde la toate aceste intrebari este necesar sa urmam firul relatiei dintre calculator si copil asa cum s-a construit ea in timp. Caci intotdeauna este nevoie de timp pentru a investi un obiect si pentru a crea o relatie. Calculatorul este foarte atragator. Lumea lui este fascinanta. Lumea reala devine plictisitoare. Dar oare daca ascultam aceasta « plictiseala », ce se ascunde in spatele ei ? Tristete, suferinta, furie, absenta... Pentru ca un copil sa caute sa se refugieze intr-o lume fascinanta, e nevoie ca lumea reala sa nu mai poata sa il accepte asa cum este el, sa il inteleaga, sa il protejeze, sa il incurajeze. Si e nevoie ca pentru a-i aduce inapoi pe acesti copii, sa intram si sa cunoastem si noi noua lor lume.


Ceea ce ii pune pe parinti intr-o pozitie de conflict este in primul rand hotararea lor ferma de a se opune jocului, de a-l critica, de a-l interzice. Copilul simte atunci nevoia sa isi apere investitia, sa protejeze ceea ce a construit, sa nu lase « noua » lui lume sa fie distrusa atat de usor.

Lumea acestor copii reprezinta o noua cultura. Una tehnologica, am putea spune. Iar accesul in aceasta lume este calculatorul. A le interzice acest acces inseamna a-i mentine in afara propriei lor generatii, a-i arunca inapoi in timp, intr-un timp care le apartine altor generatii. O modalitate de a cunoaste noua lor lume este sa pasim si noi alaturi de ei in ea.


Va propun sa privim jocurile video ca pe un spectacol, iar calculatorul scena lor. Si sa aflam impreuna ce rol joaca copilul in acest spectacol, cine sunt ceilalti actori, cine sunt spectatorii, unde se intalneste lumea reala cu cea virtuala.


Psiholog Cristina Calarasanu
cpap.copiisiparinti@gmail.com

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Gabi Alama
    Gabi Alama    28.07.2010 - 11:18
    Fetita mea inca nu a fost "prinsa" in mirajul jocurilor pe computer sau al internetului, pentru ca am incercat mereu sa ii aratam ca un computer este un instrument pe care il poate folosi in anumite scopuri (invatare, comunicare), dar nu ca pe un instrument de petrecere a timpului liber. Deocamdata functioneaza aceasta metoda. Cred ca multi copii devin dependenti de calculator pentru ca nu au si alte alternative.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe