Patru feluri in care adolescentii isi apara independenta
Stim ca adolescentii au nevoie de mai multa independenta si ca parintii au nevoie sa invete sa le-o ofere copiilor intr-o maniera responsabila si sigura. Cum isi exprima si isi apara adolescentii nevoia de independenta? Iata patru feluri frecvente in care se intampla acest lucru.
Citeste si:
Managementul furiei pentru adolescenti
Sfaturi pentru parintii de adolescenti
Carl Pickhardt, psiholog si autor american de carti de parenting, identifica patru modalitati prin care adolescentii incearca sa isi exprime nevoia de independenta in relatia cu parintii.
Opozitia activa - sub forma discutiilor in contradictoriu. Aceasta este o oportunitate de a comunica pe care parintii trebuie sa o foloseasca din plin pentru a-si cunoaste mai bine copilul si pentru a ajunge la un numitor comun. Din pacate, o greseala frecventa a parintilor este de a interpreta opozitia adolescentilor ca fiind o forma de lipsa de respect care trebuie corectata.
Solutia in acest caz este ca parintele sa isi pastreze calmul in timpul discutiilor in contradictoriu, apeland la argumente logice, dar si la intelegerea nevoilor adolescentilor si la validarea acestora. Aminteste-ti ca decizia finala iti apartine, iar a asculta argumentele sau ideile copilului tau nu inseamna ca esti nevoit sa fii de acord cu el.
Opozitia corectiva - sub forma respingerii incercarilor parintilor de a-i disciplina. In acest caz, copilul tau poate nega ca a facut o greseala, poate sa evite sa isi asume responsabilitatea pentru alegerile mai putin potrivite sau poate incerca sa se sustraga consecintelor neplacute.
Solutia parintilor este de a corecta comportamentele adolescentului, fara a ataca caracterul copilului. Ii poti spune: „Nu sunt de acord cu alegerea pe care ai facut-o, iar din pacate te vei confrunta cu urmarile alegerii tale.”. Este important in aceasta situatie ca aceste consecinte sa fie naturale (de exemplu, daca si-a pierdut telefonul scump pe care i l-ai cumparat recent, va trebui sa mai astepte sau sa stranga bani pentru a-si cumpara altul) si ca parintele sa nu devina implicat emotional in stabilirea acestora. Nu este benefic nici pentru parinte, nici pentru adolescent, daca aceste consecinte sunt resimtite ca razbunare din partea parintelui sau ca o modalitate de a-l umili pe copil.
Opozitia pasiva - sub forma amanarii sau cooperarii ineficiente. In aceste cazuri, adolescentul este aparent de acord sa coopereze cu parintii, dar amana acest lucru in speranta ca acestia vor renunta sau isi indeplineste responsabilitatile in mod superficial, sperand ca data viitoare nu va mai fi rugat sa le faca. Aceasta forma de opozitie, daca devine un obicei, poate da nastere la tipare de interactiune ineficiente, care il vor afecta pe termen lung pe copil.
Solutia in acest caz este ca parintii sa nu renunte la asteptarile si cerintele fata de adolescenti si sa insiste in mod calm ca acestia sa isi implineasca responsabilitatile asumate. Arata-i copilului tau ca, asa cum tu esti dispus sa faci eforturi pentru el, este natural ca si el sa faca eforturi pentru a contribui la binele familiei.
Opozitia contrastanta - sub forma renuntarii la activitati sau preocupari vechi. Adolescentii pot sa isi surprinda parintii cand de la un moment vor incepe sa refuze sa mai participe la activitatile familiei sau la traditiile pe care obisnuiau sa le aiba. De multe ori, aceste vechi activitati, asociate cu copilaria, vor fi inlocuite cu altele noi, specific adolescentilor in general. Este o tendinta naturala, prin care adolescentul tau incearca sa isi construiasca o noua identitate, dar poate fi resimtita de catre parinti ca o respingere dureroasa.
In loc sa adancesti aceste diferente, poti incerca sa intelegi si sa cunosti mai bine noile preocupari ale copilului tau. Accepta-ti copilul cu noile schimbari si invata sa ii apreciezi independenta si identitatea. Incearca sa ramai deschis fata de noile sale alegeri, chiar daca nu le apreciezi neaparat. Aminteste-ti ca multe dintre preocuparile si preferintele copilului tau se vor schimba in scurt timp.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarieHiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
-
Cauzele pentru care copiii adulti nu reusesc sa devina independenti”Nu stiu care este scopul meu in viata.” sau ”Nu am realizat nimic pana acum.” sunt cuvinte frecvent spuse de copiii adulti care nu au reusit sa devina independenti si sa se descurce in lumea adultilor.
-
De ce copiii care primesc totul risca sa esueze la maturitateAtunci cand oferim totul copiilor, oferim cu siguranta o multime de avantaje, insa nu garantam succesul pe termen lung, chiar daca aceasta este intentia.
Adauga tu primul comentariu: