Parentificarea emotionala - cand copiii ofera sprijin emotional parintilor
Rolurile de parinte si copil se pot inversa cu usurinta, atunci cand parintii trec prin situatii extrem de dificile (precum boala, pierderea unui partener, probleme financiare majore, probleme de sanatate emotionala) sau cand nu au ajuns la un nivel de maturitate emotionala care sa le permita sa isi asume responsabilitatile de parinte in mod eficient. In astfel de situatii, copiii risca sa devina sursa de sprijin emotional sau fizic pentru parinti. Care sunt urmarile pe termen lung pentru copii?
Citeste si:
Cand parintii cer sprijin emotional de la copii
Ce inseamna parentificarea emotionala?
Parentificarea copiilor poate sa apara in situatii in care copilul este nevoit sa isi asume responsabilitati practice, pe care adultii ar trebui sa le indeplineasca:
- curatenia
- gatitul
- ingrijirea fratilor sau surorilor
- cumparaturile
- ingrijirea parintilor
Aceste responsabilitati depasesc limitele unor sarcini casnice care ii ajuta pe copii sa devina responsabili si care sunt pe masura varstei, timpului si energiei lor. Rolul sarcinilor casnice pentru copii este ca acestia sa contribuie la echilibrul familiei,fara a le ocupa majoritatea timpului si fara a le consuma energia in mod excesiv.
Parentificarea emotionala se refera la asumarea rolurilor pe care parintii ar trebui sa le indeplineasca din punct de vedere emotional:
- folosirea copilului drept confident - de exemplu, impartasirea cu copilul a informatiilor despre relatia de cuplu a parintilor, despre stresul legat de munca sau preocupari legate de imaginea de sine a parintelui
- cautarea sprijinului emotional din partea copilului
- cererea sfatului copiilor - cand parintii vorbesc copiilor despre probleme pe care parintii ar trebui sa le rezolve pe cont propriu
- folosirea copiilor ca mediatori in relatiile de familie - cand copiii transmit mesaje de la un parinte la altul sau incearca sa gaseasca o solutie pentru ca relatia acestora sa functioneze mai bine
- implicarea copiilor in conflictele de familie - de exemplu, cand parintele ii cere copilului sa aleaga de partea cui este intr-o cearta sau sa decida cine are dreptate
- implicarea copiilor in pastrarea secretelor - de exemplu, cand un parinte il roaga pe copil sa nu ii spuna altui parinte despre cheltuieli, felul de a petrece timpul liber sau alte decizii care il privesc doar pe parinte
Urmarile parentificarii emotionale la maturitate
Copiii crescuti in acest fel pot avea la maturitate diverse probleme, in special in relatiile sociale, dar si in planul echilibrului interior:
- probleme in relatiile de prietenie, relatiile romantice sau chiar in relatiile profesionale, din cauza tendintei de a-si asuma prea multe responsabilitati sau de a dezvolta relatii de codependenta;
- probleme legate de mentinerea granitelor interpersonale;
- dezvoltarea unui stil de comunicare pasiv-agresiv;
- un risc crescut de tulburari emotionale si de comportament, precum depresia, anxietatea, dependentele de substante;
- o capacitate scazuta de a avea incredere in alte persoane;
- un sentiment excesiv de autoritate si control asupra altor persoane;
- probleme legate de stima de sine;
- un nivel ridicat de perfectionism;
- un nivel ridicat de independenta si dificultati in a cere ajutorul altor persoane;
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Trei aspecte ale rezilientei
Rezilienta este un proces dinamic ce se dezvolta si se consolideaza de-a lungul intregii vieti.
-
Roluri disfunctionale pe care le adopta copiii in relatia cu parintii
Relatia dintre parinti si copii influenteaza starea de bine personala pe termen lung si dicteaza dinamica emotionala a intregii familii. In functie de cat de dependenti, vulnerabili sau din contra, independenti si puternici sunt adultii, copiii vor castiga sau vor suferi de pe urma relatiei cu parintii lor.
-
Tatii indisponibili emotional
Din pacate, din motive obiective sau nu, uneori tatii sunt indisponibili atat fizic, cat si emotional. Tatii indisponibili emotional sunt cei care evita conversatiile profunde cu copiii si nu creeaza un spatiu in care cei mici sa se simta in siguranta pentru a discuta despre ce simt.
Adauga tu primul comentariu: