Metaemotiile si stilul parental
Patru stiluri parentale in functie de atitudinea pe care o ai fata de emotiile copilului
Intelegem din ce in ce mai bine ca inteligenta emotionala este mai importanta chiar decat capacitatile intelectuale cand vine vorba de succes si implinire personala. Studii si experienta personala ne arata ca gestionarea emotiilor este deseori decisiva cand ne confruntam cu obstacole, esecuri sau greseli. De aceea, a creste un copil inteligent emotional este unul dintre scopurile parintilor de azi.
Primul pas in a creste un copil inteligent emotional este sa iti analizezi propria ta relatie cu emotiile. Conceptul care te poate ajuta sa faci acest lucru este „metaemotia”. Metaemotiile sunt emotiile pe care ni le trezesc propriile emotii. Metaemotia reprezinta atitudinea pe care o avem fata de propriile emotii. Asa cum metacognitia ne ajuta sa ne evaluam propria gandire, metaemotia ne ajuta sa ne evaluam si sa ne intelegem propriile emotii. In general, oamenii pot sa isi accepte emotiile, sa incerce sa le inteleaga si sa le gestioneze sau pot sa le respinga si sa le evite.
Atitudinea fata de propriile tale emotii va dicta atitudinea pe care o vei avea fata de emotiile copilului tau si, implicit, va influenta inteligenta emotionala a copilului tau.
Iata patru stiluri de parenting pornind de la atitudinea parintelui fata de emotiile copilului, identificate de John Gottman, psiholog specializat in relatia de cuplu si relatia parinte-copil.
Parintele care ignora emotiile copilului: „Lasa ca ii trece!”
- considera emotiile copilului ca fiind lipsite de importanta
- ignora si nu reactioneaza la starile emotionale ale copilului
- vrea ca emotiile negative ale copilului sa dispara repede
- nu acorda importanta emotiilor copilului, minimizand evenimentele care au dat nastere acestora
- nu incearca sa il ajute pe copil sa rezolve probleme, fiind convins ca problemele vor trece in timp.
Efectele acestui stil parental asupra copiilor: acestia invata ca emotiile si sentimentele lor sunt incorecte, invalide si nepotrivite. Pot ajunge sa creada ca este ceva in neregula cu ei pentru ca simt aceste emotii. Vor avea dificultati in a-si controla si gestiona emotiile.
Parintele dezaprobator: „Daca mai plangi, te pedepsesc!”
- respinge si ignora emotiile copilului, dar intr-o maniera negativa si ostila
- critica felul in care copilul isi exprima emotiile
- pune accentul pe respectarea unor standarde si reguli de comportament
- este convins ca emotiile negative pot fi controlate (neexprimate) de catre copil
- este convins ca emotiile sunt un semn de slabiciune, iar copilul trebuie sa fie puternic pentru a supravietui
- considera ca emotiile negative precum tristetea sau furia sunt o pierdere de timp
Efectele asupra copiilor: aceleasi ca ale stilului parintelui care ignora emotiile copilului
Parintele permisiv: „Are nevoie doar sa planga, apoi se calmeaza singur.”
- accepta toate emotiile copilului, dar nu il ajuta pe copil sa isi schimbe comportamentul nu stabileste limite
- considera ca emotiile negative trebuie doar „traite”: dupa ce sunt exprimate, problema este rezolvata
- nu il invata pe copil sa rezolve probleme
Efectele acestui stil parental asupra copiilor: acestia nu invata sa isi gestioneze emotiile. Au probleme legate de concentrarea atentiei, de relatiile de prietenie si de cooperare cu alti copii.
Parintele antrenor emotional: „Emotiile negative ale copilului sunt ocazii de crestere.”
- vede in emotiile negative ale copilului o oportunitate de a se apropia de acesta
- este constient de propriile emotii si le considera importante
- considera ca emotiile negative sunt un aspect important al rolului sau de parinte
- nu face glume pe seama emotiilor copilului si le ia in serios
- nu spune copilului ce ar trebui sa simta
- foloseste momentele de intensitate emotionala ca ocazii de a-l asculta pe copil, a-l intelege, a-l ajuta sa identifice emotiile simtite, a-l ajuta sa le gestioneze, a stabili limite si a-l invata modalitati acceptabile de exprimare a emotiilor.
- il invata pe copil sa rezolve problemele care au dat nastere emotiilor negative
Efectele acestui stil parental asupra copiilor: invata sa aiba incredere in propriile sentimente, sa isi gestioneze emotiile si sa rezolve probleme. Au o stima de sine sanatoasa, invata bine si se inteleg bine cu cei din jur.
Poti afla ce stil de parenting emotional ai realizand chestionarul in limba engleza realizat de John Gottman, aici.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
-
Ce inseamna misofonia si cum il poti ajuta pe copilPentru unii copii, mesele luate in familie sau zgomotul din clasa pot insemna o adevarata tortura. Misofonia este fenomenul in care sunete mici, repetitive precum mancatul sau respiratul pot sa fie extrem de deranjante si imposibil de ignorant. Deranjul auditiv este insotit intodeauna de a reactie emotionala puternica.
Adauga tu primul comentariu: