Cum recunoastem inflexibilitatea psihologica

Citeste si:

Ce inseamna flexibilitatea psihologica

Sapte principii pentru sanatatea emotionala

Fiecare dintre noi avem un nivel de inflexibilitate psihologica, manifestata in diferite situatii. Ca parinti, autocunoasterea este primul pas pentru o relatie mai buna cu copiii. De aceea, iata sase semne ale inflexibilitatii psihologice:

Ancorarea in trecut sau viitor. Inflexibilitatea psihologica ne face deseori sa retraim trecutul sau sa ne ingrijoram cu privire la viitor. Nu este o problema cand cineva se gandeste la trecut sau viseaza la planuri de viitor, insa daca acest lucru o impiedica sa functioneze adecvat in societate si ii afecteaza relatiile cu cei din jur, devine o problema. Semne ale ancorarii in trecut: retraim evenimente dificile din trecut, le repovestim ori pur si simplu le analizam pentru perioade lungi de timp; semne ale ancorarii in viitor: petrecem mai mult timp facand planuri de viitor decat punandu-le in aplicare sau ne gandim tot timpul la ce urmeaza sa facem in urmatoarea ora, zi etc. In ambele situatii, nu reusim sa fim atenti la prezent – putem avea deseori senzatia ca „Nu stiu cand a trecut ziua/saptamana etc.”, putem deveni coplesiti de tristete, nostalgie sau stres, iar in rolul de parinte, vom avea dificultati in a ne conecta emotional cu copilul.

Fuziunea cognitiva sau identificarea excesiva cu propriile ganduri, emotii sau convingeri. Reguli sau asteptari rigide despre sine sau/si cei din jur, credinte limitate despre sine, critica excesiva, judecati despre sine sau cei din jur, tendinta de a avea mereu dreptate, idei despre lipsa de valoare personala sau de neajutorare – toate acestea sunt limitari cognitive si emotionale care ne pot afecta relatia parinte-copil. Conflictele cu acesta, distantarea emotionala si frustrarea reciproca in relatia parinte-copil au la baza deseori inflexibilitatea parintilor. Este important de mentionat ca pentru un copil, identificarea cu propriile emotii, ganduri si convingeri este naturala – flexibilitatea psihologica se dezvolta o data cu restul abilitatilor emotionale si cognitive. De aceea, este cu atat mai important ca parintele sa isi dezvolte flexibilitatea in relatia cu copilul, pentru a nu contribui la conflicte si pentru a-i oferi acestuia un model de comportament si gandire.

Cu totii avem convingeri care nu ne ajuta si cu totii tindem sa credem ceea ce emotiile ne spun pe moment (de exemplu, cand suntem descurajati„ suntem convinsi ca „Nu exista nicio speranta!”). Cu totii stim insa ca dupa ce emotiile trec, gandurile noastre se schimba si ele. Flexibilitatea psihologica presupune sa fim constienti de faptul ca starile emotionale, oricat de intense ar fi, sunt temporare si nu indica mereu actiunile cele mai benefice pe termen lung.

Evitarea constanta a gandurilor, a emotiilor, a amintirilor, a oamenilor sau a altor lucruri. Comportamentele de evitare sau comportamentele adictive sunt rezultatul acestei tendinte de a ocoli ceea ce credem ca ne-ar produce suferinta sau dificultati. In relatia cu copilul, aceasta tendinta se manifesta prin ocolirea anumitor subiecte, prin limite rigide si in timp, poate duce la neglijare emotionala (parintele evita emotiile dificile ale copilului) si la distantarea emotionala dintre parinte si copil.

Atasament fata de conceptia despre sine. Cu totii avem o imagine de sine si o poveste despre noi insine, prin care ne explicam alegerile, actiunile si trasaturile de personalitate. Fie ca este extrem de negativa, fie ca este extrem de pozitiva, daca devenim prea atasati de aceasta imagine, pot aparea probleme emotionale si sociale. Ca parinti, aceasta atitudine poate duce la rigiditate in fata nevoilor copilului, la asteptari inflexibile fata de copil („In familia noastra, nu se intampla asa ceva.”) si implicit la conflicte.

Adoptand o atitudine mai flexibila fata de noi insine, ne permitem sa facem greseli si sa invatam din ele si ne dam voie sa ne schimbam. In loc de „Acesta sunt eu si gata!”, trecem la „Acesta sunt eu acum, dar sunt in permanenta evolutie.”. Acest lucru nu inseamna ca renuntam la valorile morale de pe o zi pe alta sau ca facem frecvent schimbari drastice in viata noastra, ci ca ne dam voie sa evoluam in functie de circumstantele in care ne aflam.

Lipsa anumitor valori sau lipsa claritatii lor. Identificarea excesiva cu propriile emotii si ganduri inseamna ca deseori ne lasam purtati de ele in directii care nu sunt benefice pe termen lung. De exemplu, daca ne lasam coplesiti frecvent de furie in relatie cu propriul copil, uitam de compasiune si intelegere, doua valori morale importante. De aceea, multe dintre intentiile noastre bune, pe care le declaram cu convingere cand suntem calmi, sunt incalcate de comportamentele conduse de emotii.Cu cat devenim mai constienti de propriile valori personale si cu cat incercam sa le respectam cat mai mult, cu atat vom descoperi comportamente mai flexible prin care putem rezolva probleme.

Comportamente ineficiente. Inflexibilitatea psihologica inseamna si ca repetam aceleasi comportamente, in ciuda faptului ca stim ca nu ne fac bine. Comportamentele impulsive sau automate, precum refuzul experientelor noi, amanarea, sedentarismul, timpul excesiv petrecut in fata ecranelor sau renuntarea la activitatile care ne faceau placere sunt toate exemple de astfel de comportamente ineficiente. Acestea ne pot afecta relatia cu copilul, dar si capacitatea noastra de a-i inspira un model pozitiv.

Asa cum putem antrena flexibilitatea si forta fizica, putem deveni in timp mai flexibili psihologic, daca:

• Invatam sa acceptam prezentul, pe noi insine, pe cei din jur, ceea ce ni se intampla.
• Identificam si incercam sa renuntam la propriile limitari cognitive.
• Incercam sa fim prezenti „aici si acum”, chiar daca acest „aici” si „acum” nu ne plac.
• Facem un efort constient sa cream obiceiuri noi, care ne ajuta sa ne respectam propriile valori morale.
• Facem un exercitiu de imaginatie si ne gandim ce fel de persoana am putea deveni in viitor.
• Sa infruntam orice ni se intampla si sa actionam in directia identificarii de solutii corecte si rationale.

*Sursa foto: Freepik.com