Erik Erikson. Stadiile dezvoltarii psihosociale

Alaturi de teoria atasamentului, stadiile dezvoltarii psihosociale ofera parintilor cateva principii generale extrem de utile pentru relatia cu copilul. Ideea de baza este ca in fiecare etapa din viata, trecem prin „crize de dezvoltare”, in urma carora putem sa dobandim atribute pozitive sau negative. De exemplu, in primul an de viata, bebelusii care primesc ingrijire, atentie si afectiune din partea parintilor vor invata sa aiba incredere in acestia si, mai tarziu, in alti oameni. Bebelusii care nu primesc ingrijire si afectiune dezvolta o lipsa de incredere in oameni, dar si in propria lor valoare (nevoile lor nu sunt suficient de importante pentru a fi implinite).

Poti descarca infograficul in format pdf de aici.

Desi aceste etape sunt atribuite unor intervale de varsta, este important sa retii ca acestea pot varia. De asemenea, fiecare copil, adolescent si adult se plaseaza pe un continuum intre cele doua extreme, in functie de mediul din jur si alegerile facute.

De la nastere la 18 luni – Incredere versus Neincredere

Intrebarea de baza: „Pot sa am incredere in cei din jur?”

In primul an de viata, bebelusul invata sa se simta in siguranta sau nu, in functie de reactiile parintilor la nevoile lui. Aceasta etapa poate fi esentiala pentru sentimentul de siguranta in lume al copilului, pentru nivelul sau general de speranta si pentru felul in care va forma relatii cu alte persoane mai tarziu.

Copiii care dezvolta incredere si speranta in aceasta etapa vor fi mai calmi si isi vor forma asteptari pozitive de la cei din jur. La varste mai mari, vor forma relatii sociale bazate pe incredere.

Copiii care dezvolta neincredere si lipsa de speranta risca sa devina anxiosi, tematori fata de lume si confuzi in legatura cu ei insisi si cu cei din jur. Pe termen lung, aceste trasaturi duc la dificultati de relationare, izolare sociala, singuratate si depresie.

De la 18 luni la 3 ani – Autonomie versus Rusine

Intrebarea de baza: „Pot sa fac lucruri pe cont propriu?”

In aceasta etapa copiii isi pot dezvolta autocontrolul sau vointa, pe masura ce devin mai capabili sa exploreze lumea din jur. La aceasta varsta, evenimentele care pot dezvolta autonomia copiilor sunt renuntarea la scutec, exprimarea preferintelor in ceea ce priveste alimentatia, joaca sau hainele si implicarea in ingrijirea personala.

Copiii care parcurg cu succes aceasta etapa se vor simti increzatori in ei insisi si in largul lor, in timp ce copiii care nu sunt sprijiniti sa isi dezvolte autonomia pot ramane cu sentimentul de inadecvare si lipsa de incredere in ei insisi.

De la 3 la 5 ani – Initiativa versus Vinovatie

Intrebarea de baza: „Sunt un copil bun sau rau?”

Cand copiii invata ca lumea este un loc in care sunt in siguranta si ca sunt capabili sa isi controleze propriile actiuni, urmatorul pas este sa descopere ca pot exercita un anumit nivel de control asupra lumii din jur. In aceasta etapa, copilul pune bazele sentimentului de scop personal si de ambitie cand descopera ca poate sa planifice actiuni, sa finalizeze sarcini si sa depaseasca provocari. Este important ca parintii sa il sprijine pe copil in aceasta etapa de explorare si sa il ajute sa faca alegerile potrivite.

Parintii care neglijeaza initiativele copilului, care il ironizeaza, il descurajeaza sau incearca sa il controleze tot timpul vor da nastere la sentimentul vinovatiei si la dependenta excesiva a copilului de ajutorul celor din jur. Vinovatia in acest caz se refera la senzatia copilului ca a incerca lucruri noi este ceva gresit. In timp, copiii care nu incheie aceasta etapa in mod pozitiv vor invata sa se teama de lucruri noi si de esecuri si isi pot forma o imagine de sine negativa.

De la 6 la 11/13 ani – Competenta versus inferioritate

Intrebarea de baza: „Cum pot sa fiu bun?”

In aceasta etapa de varsta, activitatea scolara este principalul factor care il poate ajuta pe copil sa isi formeze un sentiment al competentei si al harniciei sau, dimpotriva, al inferioritatii.

Rezultatele scolare si relatiile sociale cu colegii de clasa sunt cele care il pot ajuta pe copil sa traiasca sentimentul de mandrie si implinire.

Pentru ca scoala presupune alte criterii de evaluare, abilitatile copilului vor fi mai solicitate decat in trecut. Copiii sunt acum in situatia in care trebuie sa invete lucruri noi si sa navigheze situatii sociale inedite. Cand parintii si cadrele didactice ii incurajeaza si sprijina pe copii pentru a depasi eventualele dificultati, acestia isi vor forma sentimentul de competenta si mandrie. Cand adultii ii descurajeaza sau neglijeaza pe copii in aceasta etapa, cei mici risca sa isi formeze sentimentul de inferioritate.

Este o etapa esentiala pentru dezvoltarea increderii in sine, iar iubirea neconditionata a parintilor ii poate ajuta pe copiii care au dificultati in aceasta perioada sa le depaseasca.

De la 13 la 21 ani – Identitate versus Confuzie de rol

Intrebarea de baza: „Cine sunt eu?”

Trecerea de la copilarie la maturitate ii pune pe adolescenti fata in fata cu o multime de intrebari referitoare la rolurile pe care vor si pot sa si le asume. La sfarsitul acestei etape, tinerii adulti au facut o serie de alegeri privind calea profesionala pe care o vor alege, grupurile sociale din care vor sa faca parte si, in general, propria identitate. Aceste alegeri le vor da un sentiment de independenta si control asupra propriei evolutii. O identitate personala puternica implica si capacitatea de a forma relatii sociale autentice, bazate pe loialitate. Aceasta capacitate va juca un rol esential in etapa urmatoare.

Adolescentii care nu sunt sprijiniti sa exploreze in aceasta perioada, pentru a gasi alegerile care li se potrivesc cel mai bine, vor iesi din aceasta etapa cu un sentiment de confuzie si lipsa de incredere in viitor. Vor tinde sa oscileze de la un loc de munca la altul si de la o relatie romantica la alta fara sa stie intr-adevar in ce directie vor sa mearga.

De la 21 la 39 ani – Intimitate versus Izolare

Intrebarea de baza: „Voi fi iubit sau voi ramane singur?”

In aceasta etapa, principala „achizitie” de dezvoltare se refera la formarea de relatii sociale apropiate, bazate pe sinceritate si iubire. Este vorba atat de relatiile romantice, cat si de relatiile de prietenie.

Adultii care reusesc sa rezolve aceasta criza de dezvoltare vor fi capabili sa formeze relatii de prietenie de durata, care sa ii implineasca emotional, sa formeze o familie si sa aiba o retea de spriin social.

Adultii care nu depasesc aceasta criza de dezvoltare risca sa aiba relatii sociale superficiale, sa se simta singuri sau sa aiba dificultati in a forma o relatie de cuplu.

De la 40 la 65 ani – Creare versus Stagnare

Intrebarea de baza: „Cum pot sa imi aduc contributia la lumea in care traiesc?”

Aceasta etapa din viata este orientata la felul in care personal si profesional, adultii pot sa faca lumea din jur mai buna.

Succesul in aceasta etapa inseamna capacitatea de a ne implica in comunitate, de a ajuta generatia urmatoare, de a ne concentra asupra propriei productivitati si de a face eforturi sa devenim persoane mai bune. Stagnarea in aceasta etapa presupune lipsa unui sentiment de apartenenta sociala, preocupari egocentrice sau regretele si rusinea privind oportunitati ratate. Aceasta este etapa in care apare asa numita criza a varstei mijlocii. In functie de atitudinea pe care adultii o au fata de regretele si greselile pe care considera ca le-au facut in trecut, aceasta criza poate fi depasita cu decizii mai bune sau poate fi adancita cu regrete si rusine profunde.

De la 65 ani – Integritate versus Disperare

Intrebarea de baza: „Am trait o viata cu sens?”

Spre finalul vietii, evenimente precum pensionarea, pierderea partenerului de cuplu, boala sau pierderea prietenilor vor da nastere la intrebari privind felul in care am ales sa traim.

Cand raspunsurile la aceste intrebari sunt pozitive, traim sentimentul de integritate a eului – suntem multumiti de alegerile facute. Mandria legata de realizarile noastre si un nivel general de satisfactie ne ajuta sa acceptam batranetea cu intelepciune.

La polul opus, regretele si greselile nereparate pot duce la un disperare, resentimente si lipsa de speranta.