Divortul pe intelesul copiilor
Cand parintii se despart
Se intampla ca parintii sa se desparta. Universul copilului parca se cutremura cumva si reperele se schimba. Ceea ce el credea ca este intr-un fel, devine altfel si ceea ce el credea ca este stabil, devine brusc instabil. Uneori copiii intuiesc ca se va intampla asta, alteori lucrurile se intampla pe neasteptate. Si totusi, dincolo de problema de cuplu, este bine sa ne intrebam cum reusim sa dam copilului aceasta veste, cum reusim sa il ajutam sa contina aceasta schimbare in viata lui, ce facem dupa divort, cum ajutam copilul sa inteleaga situatia in care se afla, cum ar trebui sa traim ca parinte aceasta realitate, pentru a-l ajuta pe copil sa faca fata.1. Relaxati-va. Inainte sau dupa divort, copilul va trai in atmosfera pe care i-o „livrati”. Pacientii mei adulti isi amintesc de copilaria lor si afirma ca ar fi preferat ca parintii sa se desparta decat sa traiasca in atmosfera de ostilitate si ura. Deci daca vreti si puteti sta impreuna e ok, daca nu, e crud sa ramai „de dragul copilului”. A ramane „de dragul copilului” presupune o pasare a responsabilitatii pe umerii unui copil. In fond, in loc de doi parinti ingrozitori dar impreuna, se poate ca cel mic sa prefere doi parinti separati, dar calmi. Daca ati ajuns sa va puneti problema divortului inseamna ca anumite lucruri nu funtioneaza bine. Divortul este o poveste intre adulti, la fel ca si casatoria. Nu cred ca ati fi intrebat un copil daca sa va casatoriti, astfel incat nu ar fi cazul sa intrebati un copil daca sa divortati.
2. Cat de mare e angoasa ta ca adult. Poate ca e greu sa vezi cum va fi viata ta dupa, poate ca nu stii ce vei face. E bine sa intelegi ca dupa un divort angoasa poate fi foarte mare si copilul ar putea sa o simta si sa reactioneze, astfel incat el se va putea comporta diferit, va putea deveni agresiv sau dimpotriva retras sau introvertit. E bine sa afli daca e reactia lui la divort sau reactia lui la angoasa pe care o resimte din partea parintelui. E bine sa lasati copilului un spatiu in care sa poata vorbi, sa poata impartasi ce simte chiar si fata de parintele in grija caruia a fost incredintat.
3. Renunta la a te victimiza. Chiar daca esti cel sau cea care a fost parasit, victimizarea nu este un sentiment constructiv. Poate ca pe moment iti aduce simpatia sau compasiunea prietenilor dar pe termen lung, oamenii se vor plictisi si se vor indeparta. Copilul insa nu se poate indeparta si va ramane sa traiasca alaturi de tine. Copilul te vrea ca model. E firesc ca intr-un proces de separare sa apara un sentiment de angoasa, pierdere si o nevoie de a te victimiza, mai ales atunci cand responsabilitatea si initiativa separarii nu iti apartin. Dar, un parinte ranit si distrus nu e un model de urmat pentru un fiu sau pentru o fiica si nici nu transmite o poveste prea frumoasa despre viata de cuplu.
4. Copilul nu e confidentul tau. Indiferent cat de aproape sau departe sunt, mami si tati raman mami si tati. Copilul nu vrea sa stie cat de rai, infideli, magari sunt, ce au facut si cum au tradat. Acestea sunt realitati de cuplu care raman in cuplu si se rezolva in cuplu. Un copil sanatos creste cu o imagine buna despre parinti. Indiferent unde sunt, ei raman modele si sunt responsabili pentru imaginea buna pe care si-o construiesc unul celuilalt. Copilul nu va intelege cum cel cu care mami s-a casatorit s-a transformat in magar sau cum mami cea pe care tati a iubit-o atat de mult incat sa-i daruiasca un copil, a devenit o nesuferita. Copilul nu vrea sa afle nici despre infidelitati, nici despre neintelegeri, nici despre viata sexuala distrusa, nici despre asteptari ratate. Nu e treaba lui.
5. Mami si tati raman mami si tati. Poti divorta din rolul de sot, dar nu poti divorta din rolul de parinte. Indiferent cat de departe pleci, este nevoie sa tii legatura cu copilul. De asemenea, copilul poate crede ca daca parintii nu isi mai indeplinesc angajamentele unul fata de celalalt, nu isi vor mai indeplini nici angajamentele fata de el. Este bine ca cel mic sa stie ca el este iubit in continuare. Copilul se teme ca daca parintii nu se mai iubesc, nici pe el nu il mai iubesc si ca daca parintii si-au incalcat angajamentele unul fata de celalalt, isi vor incalca angajamentele si fata de el. Chiar daca cuvintele par inutile, asigurati-l pe copil de iubirea voastra, ca ramaneti parintii lui si ca va face mereu parte din vietile voastre.
6. Resentimentele si singuratatea. Mami si tati nu sunt singuri, nu sufera, nu pierd. E greu, dar asta e imaginea pe care copilul vrea sa o vada. O imagine a unui parinte distrus contrasteaza mult cu imaginea ideala pe care orice copil vrea sa o aiba despre parintele sau. Este mult mai important pentru copil sa stie ca parintii isi pot continua viata. In jurul parintilor e nevoie sa existe rude, prieteni, nu ar trebui in nici un caz sa se refugieze in singuratate. Puterea de a merge mai departe, de a-ti continua viata si de a-ti contine pierderea si singuratatea sunt o lectie de viata data copilului.
7. Sa povestim. Tot ce se intampla in familie, poate fi pus in cuvinte, este chiar indicat sa fie pus in cuvinte pentru copil. A trai o realitate dura, angoasanta dar nepusa in cuvinte este mult mai greu decat a auzi ce se intampla. Chiar daca ni se pare ca este prea mic, copilul are nevoie sa auda ceea ce se intampla, sa defineasca in felul lui, ceea ce simte. In acelasi timp, cuvintele, asa cum am insistat mai sus, e nevoie sa prezinte o realitate acceptabila pentru copil, neincarcata de ura si resentimente. Poate ca asta simtim in urma unui divort, dar e nevoie sa intelegem ca sentimentele noastre de partener divortat sunt total diferite de sentimentele unui copil fata de parintele sau. Si nu este nimic mai dur decat ca un copil sa auda din gura unui parinte, lucruri rele despre celalalt parinte. Este o realitate impartita in doua, iar copilul va avea tendinta de a lua dureros partea cuiva. Este bine sa il lasam sa isi formeze propriile impresii de-a lungul vietii, pe baza propriilor judecati in functie de imprejurarile traite de el insusi.
Autor: Catalina Hetel
Catalina Hetel, psihoterapeut, psihodramatist, terapeut de familie. O puteti gasi in programele de dezvoltare personala din cadrul proiectului Teatrul din Podul meu si la cabinet unde lucreaza cu copii si adulti sau chiar si pe internet, in sesiuni de terapie on line. Va raspunde cu drag la intrebari pe mail la adresa catalinahetel@yahoo.com, telefon 0766423297.
*Sursa foto: Ambro, FreeDigitalPhotos.net
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Reactiile copiilor la divortul parintilorPrincipala grija a parintilor care decid sa divorteze este legata deseori de echilibrul emotional al copiilor. Cum se vor adapta cei mici la aceasta schimbare si cum pot fi ajutati sa o depaseasca mai usor? Iata cateva reactii frecvente ale copiilor la divortul parintilor.
-
Interviu cu Ana Nicolescu: despre independenta financiara a mamelor divortateAna Nicolescu este jurnalist, anptreprenor, trainer, Business Coach si Change Strategist. A lucrat in presa, iar când a devenit mama a inceput sa scrie pe blogul Mamica Urbana.
-
Cum se dezvolta copiii crescuti de mame singureDin ce in ce mai multe mame isi cresc copiii singure, fie ca urmare a unei alegeri personale, fie care urmare a separarii sau a pierderii partenerului. Ce spun cercetarile despre dezvoltarea copiilor crescuti de mame singure? In general, acestia evolueaza la fel de bine precum copiii crescuti de ambii parinti.
Adauga tu primul comentariu: