Despre gradinite la inceput de an
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/denverhansons/3054423720
Am intrat si-n luna septembrie, luna cu miros de primele frunze uscate si zile de gradinita. Se trezesc amintiri, si nu, nu-s dintre cele mai placute!
Pe Ionut l-am dus la gradinita de la doi ani si sase luni. Aveam eu ceva in minte, si cautam ceva special.
Majoritatea gradinitelor imi prezentau program stabilit pe saptamani intregi, cu cate o ora de joaca libera pe zi, cu activitati peste activitati. Exact ce nu-mi doream pentru copilul meu. Visam eu la un loc de joaca, unde sa pot sa-l las o ora, doua, trei ca sa-mi eliberez mintea, pentru ca, intre noi fie vorba, nu-i usor sa fii departe, fara prea mult ajutor. Am gasit ceva ce parea a fi locul potrivit. O “altfel” de gradinita, cinci, sase copii care se jucau sub supraveghere.
Mi-a luat un an, da, un an si doua luni sa-mi dau seama ca am fost o greseala. De fapt locul de joaca era mai gradinita ca altele, program strict, o educatoare care-si petrecea timpul modeland copii cuminti, ascultatori, care stau linistiti si care raspund la apel la auzul vorbei “bomboane”. Mi-e rau doar cand imi amintesc, cat de oarba am putut sa fiu, cat de convinsa ca fac bine, si cat de cooperant a fost copilul meu care dupa zile-ntregi, saptamani de plans si tristete, a acceptat sa mearga. Parca si acum il vad cum mergea dimineata si tragea de timp si cauta scuze sa nu ajungem.
Trezirea la realitate a fost brusca si abrupta. Si dureroasa. Si revelatoare. Si s-a petrecut in mai putin de 24 de ore. Seara l-am auzit cum vorbeste cu “prietenii” lui (un catelus, o broasca testoasa, un pestisor si nelipsita Daisy), ii arunca si tipa la ei, sa stea cuminti, altfel ii pedepseste, ii pune pe scaun afara din clasa, ii trimite la omul negru, ii inchide in camera. Mi s-au derulat secvente-n minte si fizic, fizic mi s-a facut rau. A doua zi l-am dus la gradi, dar am tinut ochii deschisi. Am observat chestii pe care le trecusem cu vederea, am asistat la o scena urata in care protagonisti erau educatoarea si o fetita de nici trei ani. Si am spus STOP. Ultima zi la gradinita cea veche.
Au urmat doua luni de vacanta - Ionut a reinceput sa mearga la alta gradinita, din ianuarie. Prima zi, prima vorba iesita din gura: “Mami, aici nu au scaun de pedeapsa!” apoi au urmat si alte marturisiri “Aici mami, daca nu vreau sa desenez, nu trebuie!” “La gradinita asta, daca vreau sa fug si sa sar, am voie! Nu ne cearta nimeni!” Apoi i s-a facut dor de un copilas cu care se juca el la “gradinita cea veche”. Oare pe el il cearta doamna educatoare? Ce bine ar fi sa-l aduca mamica lui aici, la “gradinita cea noua”!
Au trecut 7 luni de locul asta si copilul meu, cel care pleca trist la gradinita, si care se oprea la fiecare pietricica, doar-doar vom intarzia si “poate nu-i azi doamna educatoare!” s-a schimbat radical.
Ieri, prima zi din noul an. Treaz de la 7, la ora 8 astepta deja incaltat si pregatit, langa usa de la intrare.
- Eu sunt gata! Tu, tu ce faci? Hai mami, hai sa mergem!
Plecam, ajungem, patru copiii in curte plangeau cu suspine, in cladire mutrisoare triste, lacrimi rau.
- Dar ce-au patit toti? intreba Ionut nedumerit.
- Sunt suparati, tristi, nu vor sa se desparta de mamicile lor, ii raspund eu si parca mi se strange inima gandindu-ma ca incepe si el imediat sa planga.
- Dar oricum veniti dupa noi! Si aici doar ne jucam! imi explica el pe un ton matur, parca prea matur.
Prietenul lui cel mai bun plange in bratele mamei lui, il vede pe Ionut si se lumineaza la fata.
- Hai la joaca, linisteste-te, sa vezi ce repede o sa vina mamicile dupa noi! Pa pa, mami, pupic si o imbratisare!
Le primesc si pleaca amandoi. Am inima usoara. Ceea ce va doresc si voua, acum, la inceput de nou an.
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Teama din prima zi de scoala sau gradinita. Cum ii ajutam pe copiiOrice nou inceput poate trezi neliniste, frica sau ingrijorare, la orice vârsta. In cazul copiilor, aceste emotii pot fi si mai intense, pentru ca cei mici nu si-au format inca abilitatile de reglare emotionala si nu pot anticipa intotdeauna corect ce presupune schimbarea prin care urmeaza sa treaca.
-
Înapoi la școală. Cum îl pregătim pe copil pentru programul zilnicDupă lunile de vacanță de vară, revenirea bruscă la programul școlar poate fi dificilă pentru cei mici. De aceea, este recomandat să începi treptat să îl pregătești pe copil pentru începerea anului școlar.
-
Cum il pregatesti pe copil pentru noul an scolar in contextul pandemieiAcest inceput de an scolar s-ar putea sa fie dificil de acceptat, greu de acomodat, incarcat de griji si stres, insa cu putin efort si pregatire din timp, il poti ajuta pe copil sa se adapteze la conditiile diferite din aceasta toamna.
Adauga tu primul comentariu: