Cuvintele la purtator
Imediat ce incep sa devina curiosi, copiii asimileaza cuvinte si experiente noi de viata. Suntem datori sa ii invatam sensurile corecte ale cuvintelor, contextele in care pot fi folosite si mai ales sa ii ajutam sa si le insuseasca prin aprofundare.
Citind povesti in fiecare zi sau vizionand desene animate cu moderatie si adecvate varstei lor, copiii deprind cuvinte noi si interesante, iar de multe ori le retin fara sa stie ce inseamna. Doar ca suna bine sau ca sunt simplude rostit . Fetita noastra ,de pilda, fredoneaza cantecele inventand cuvinte. Si o ascult cu atentie si ma prefac la un moment dat ca nu inteleg si pentru ca stie ca este doar un joc de improvizatie, evita intrebarea mea sau canta mai departe ignorandu-ma.
Si daca am vazut ca o deranjeaza tehnica aceasta, i-am propus sa facem un joc de cuvinte. Curioasa de felul ei si mai ales dornica sa imi arate ca poate orice, a acceptat. Jocul copilariei mele: fazan. Sa spunem cuvinte cu ultimele doua litere ale cuvantului rostit de interlocutor. Si am dat startul la joc. Am acceptat si nume proprii pentru ca la 7 ani nu putem avea pretentii prea mari. Si nu am vrut sa folosim cuvinte banale si am zis sa fim inventive. Tare mult mi-a placut sa aud cuvinte precum: icter - stia de aceasta stare fiziologica de la nasterea fratelui ei cand eu i-am explicat multe si ea a retinut fara sa fi dezbatut pe parcurs chestiunea.,Un alt cuvant – iarmaroc. Stia de la o poveste de-ale lui Creanga si a stiut sa imi explice sensul – “ un targ la care mergeau oamenii din sat “. Un altul - “tihna“ sau”vrednic” sau un reflexiv “a se indupleca sa mearga undeva” - a se decide. Si mare ii era bucuria cand reusea sa ma inchida cu cate un cuvant si statea sa le caute in capsorul ei unde probabil se derulau povestile si pasajele auzite. Cea mai mare satisfactie o avea cand eram la egalitate si ea castiga. . Ii place sa asculte povestile literelor - are un CD pentru prescolari unde fiecare litera are povestea ei. Le asculta zilnic si deja le-a invatat pe dinafara si le preda papusilor aceste istorioare.
Urmatoarele zile am trecut la proverbe. Ce inseamna? Si cum le explicam transpunandu-le in fapte? Primul a fost: Minciuna are picioare scurte. A ras pe moment, dar derutata, nu amuzata. Cum sa aiba minciuna picioare? Pai nu este nici om, nici animal. Si i-am relatat o intamplare reala din viata mea cand am vrut sa ascund de mama mea o fapta nu tocmai frumoasa si m-a descoperit la cateva zile si am riscat sa-i pierd increderea. Nu intamplator am ales aceasta pilda. Efectul a fost garantat, caci si ea se simtea cu musca pe caciula si imediat a inceput sa imi spuna de una alta - chestii insignifiante, dar ascunse fata de mine, ori prin omitere cum spune ea. Ori intentionat pentru a nu primi observatii.
Peste cateva zile la scoala s-a nimerit sa vorbeasca despre proverbe si a fost tare incantata ca a fost singura din clasa care a stiut un proverb, dar mai ales ca a stiut sa il dezbata.
Exersam imaginatia in cuvinte oriunde ne-am afla. Mergem in parc sa plimbam bebelusul si ea deja creeaza o poveste. Si suntem personaje cu nume si atributii, implicate intr-un scenariu cu deznodamant. Acum stie sa spuna ca are povesti cu final fericit. Imi place cand este creativa si cand din cuvinte zamisleste o poveste sau un desen. Maine si-a propus sa desenam zanele Soarelui si Lunii. Si eu aveam in minte niste printese cu parul lung si rochii sclipitoare. Dar mi-a spus ca va schita o zana cu chip de Soare si rochie galben cu rosu si una cu chip de Luna cu rochie cu stelute. Astept sa vedem cum va iesi desenul, dar ideea imi place.
Cred ca este important pentru ei ca informatiile sa fie procesate, intelese ca atare si folosite cu un scop precis. Zilnic invata ceva nou. Eu, filoloaga de profesie, cred ca am reusit sa ii insuflu si ei o dragoste si un respect pentru cuvinte si o vad cum parca deseneaza literele, nu le scrie; cum citeste si descopera cuvinte noi si le repeta de parca ii suna melodios. Nu stiu daca literele vor fi o meserie sau o cariera pentru ea, dar reprezinta o pasiune care este o revelatie continua.
Tu cum stimulezi interesul copilului tau pentru cuvinte?
| Anda Leu Mamica de 7 ani si proaspata mamica de doar 10 luni. Meseria de parinte ma pasioneaza atat de mult incat pot spune ca am parte prin prisma copiilor mei de o a doua copilarie; momentan traiesc o perioada de 2 ani intr-un univers fabulos cu povesti si zane, cu primele litere si cuvinte, cu primele gangureli si primii pasi. Descopar insa cu parere de rau ca vremurile, desi mult evoluate fata de anii ‘ 80, nu sunt tocmai “ pe roze” si sper ca alaturi de alti parinti interesati sa reusim sa schimbam mentalitati astfel incat sistemul educational sa fie unul mai bun pentru copiii nostri. |
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
7 obiceiuri zilnice care ii ajuta pe copii sa inveteObiceiurile zilnice bune sunt cele care ii ajuta atat pe copii, cat si pe adulti sa aiba performante si sa se simta impliniti din toate punctele de vedere.
-
Anul Nou. Cinci obiceiuri noi de invatare pentru copilul tauInceputul anului nou poate fi o ocazie perfecta pentru a vorbi cu copilul tau despre felurile in care isi poate imbunatati rezultatele scolare. Iata cinci obiceiuri de invatare eficienta pe care le poate dezvolta in acest an.
-
De ce e importanta invatarea in vacanta de varaCinci motive pentru care este benefic sa introduci invatarea in programul de vacanta al copilului.
Adauga tu primul comentariu: