Copilul “orhidee” sau copilul foarte sensibil
Copilul tau este prea emotiv, te surprinzi incurajandu-l frecvent sa “nu mai fie asa sensibil” si te intrebi daca are cumva o problema pentru ca nu este la fel de competitiv sau sociabil ca alti copii. Este posibil sa ai un copil foarte sensibil, nu un copil-problema. Exista si o parte buna a sensibilitatii excesive la copii, asa ca citeste mai departe.Copiii “orhidee” sunt copiii cu un nivel ridicat de sensibilitate, vulnerabili la comportamente si cu probleme de invatare daca traiesc intr-un mediu cu un potential de stres crescut. Copiii din aceasta categorie, spun specialistii, sunt mult mai predispusi la probleme emotionale si deficite cognitive decat copiii cu sensibilitate normala sau scazuta. Partea buna este ca tot ei sunt cei care beneficiaza mai mult decat alti copii daca primesc afectiune, siguranta, acceptare si experiente pozitive de invatare.
Cu alte cuvinte, copiii foarte sensibili sau copiii “orhidee” reactioneaza mai puternic la mediul in care traiesc. In functie de experientele pe care le traiesc , pozitive sau negative, dezvoltarea lor are de castigat sau de pierdut mai mult decat in cazul copiilor cu o sensibilitate normala.
Cum iti dai seama daca ai un copil foarte sensibil?
Psihologul Elaine Aron a studiat personalitatea oamenilor foarte sensibili timp de ani de zile, realizand un inventar al trasaturilor acestora. Iata cateva dintre caracteristicile copilului foarte sensibil:
- nu ii plac surprizele
- este prudent cand e vorba de activitati sau locuri noi
- reactioneaza mai bine daca este corectat cu blandete decat daca este pedepsit
- poate avea dificultati in a adormi dupa o zi agitata
- este perfectionist
- are un simt al observatiei dezvoltat, observand cu usurinta atat schimbarile fizice (infatisarea unei persoane, de exemplu), cat si cele emotionale ale celor din jur
- reactioneaza puternic la emotiile celorlalti, fiind afectat de ele
- are performante mai bune cand nu este observat sau supravegheat
- este afectat de critica
- se adapteaza cu greu la schimbari
- este intuitiv, intelegand starile emotionale ale celorlalti si dand impresia ca “le citeste gandurile”.
Ce poti sa faci pentru a ajuta copilul foarte sensibil?
1. Afla care sunt experientele negative care il afecteaza in mod special pe copilul sensibil si incearca sa il protejezi de acestea sau ajuta-l sa le faca fata. Problemele familiale, tulburarile emotionale ale unor membri din familie, resimtirea stresului financiar trait de parinti, conflictele maritale, ostilitatea sau furia manifestata in cadrul familiei sunt factori care pot afecta negativ copiii foarte sensibili.
2. Parintii si profesorii trebuie sa poata identifica cu usurinta acest tip de copii si sa inteleaga faptul ca ei se pot dezvolta la fel de bine ca ceilalti, insa pentru ca acest lucru sa se intample au nevoie de un mediu in care sa se simta in siguranta, mult sprijin si intelegere.
3. Atunci cand copiii gresesc, comunicarea este cheia pentru a-i ajuta sa se corecteze si nicidecum pedeapsa ori aplicarea de consecinte negative.
4. Sensibilitatea este innascuta si nu poate fi controlata de catre copil. Cercetatorii sustin ca exista o asa numita “ipoteza a genei pentru vulnerabilitate”, ceea ce inseamna ca acesti copiii nu sunt sensibili pentru ca asa isi doresc ei, ci pentru ca acesta este modul in care sunt “construiti”. De aceea, “recomandarile” date copiilor precum “Nu mai fi asa sensibil!”, standardele si expectantele foarte ridicate, un stil de parenting autoritar nu vor face decat sa dauneze dezvoltarii copiilor.
5. Copiii sensibili pot fi invatati modalitati prin care sa faca fata problemelor care apar datorita sensibilitatii lor: oboseala excesiva, stari emotionale negative precum tristetea si anxietatea sau respingerea celor din jur. Ii poti vorbi copilului pe intelesul lui despre sensibilitate si il poti invata tehnici de relaxare si de management al emotiilor negative.
6. Persoanele foarte sensibile au nevoie de momente de liniste, in care isi pot reface fortele. Asadar, nu descuraja joaca solitara a copilului daca observi ca aceasta este prima lui alegere si nu il forta sa socializeze atunci cand nu isi doreste acest lucru sau cand este obosit.
7. Evita sa il etichetezi pe copil ca “timid” sau “prea sensibil”.
8. Incurajeaza initiativa si semnele de independenta manifestate de copil.
La fel ca o orhidee, copilul sensibil este “neobisnuit de delicat si frumos”, iar pentru a inflori are nevoie de ingrijire atenta, intelegere, afectivitate neconditionata si un stil de parenting cat mai concentrat pe emotii si nu neaparat pe probleme. Copilul tau se incadreaza in aceasta categorie?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
-
Ce inseamna misofonia si cum il poti ajuta pe copilPentru unii copii, mesele luate in familie sau zgomotul din clasa pot insemna o adevarata tortura. Misofonia este fenomenul in care sunete mici, repetitive precum mancatul sau respiratul pot sa fie extrem de deranjante si imposibil de ignorant. Deranjul auditiv este insotit intodeauna de a reactie emotionala puternica.
Comentează:6 comentarii
-
Lilia
18.11.2017 - 12:03
da copilul meu se incadreaza in aceste descrieri , plinge des , nu este increzut in fortele sale , nu doreste sa fregventeze nici un sport.
-
Ramona
10.03.2017 - 00:38
si eu sunt asa, si sotul si copilul,sunt...dezorientata complet,nu stiu ce sa fac...
-
un adult sensibil
21.10.2015 - 19:51
Din pacate, parintii nu dau importanta la acest aspect sau cel putin ai mei nu au facut-o,dar nici nu pot sa ii condamn pentru ca nu au stiut si nu am dreprul sa ii judec.Daca esti sensibil ,clar esti o problema pentru ei, mai ales daca ceilalti copii pe care ii au nu sunt asa.Nefiind inteles,ajungi sa te indepartezi de familie,sa ii simti straini si sa te izolezi pentru a nu fi ranit.E greu apoi ca adult sa iti gasesti locul intr-o societate in care numai de intelegere si sustinere nu ai parte.Sper ca parintii care vor citi acest articol si au un copil foarte sensibil sa fie un real sprijin pentru acel copil pentru ca are mare nevoie pentru a putea deveni un adult echilibrat.
-
Diana
21.10.2015 - 19:31
Am fost un copil sensibil,iar ca adult nu m-am schimbat foarte mult,neavand nici suportul necesar.Mi-ar fi placut ca mama,care mereu m-a judecat , criticat, comparat ceilalti , sa fi stiut aceste informatii .Oricum ma bucur ca am citit acest articol,macar acum stiu de ce sunt asa si voi invata sa ma accept asa cum sunt.
-
un parinte
16.06.2015 - 17:50
Cum asi putea ca baiatul meu sa nu fie forte sensibil?
-
clarissa33_sp
29.07.2013 - 11:11
Copiii sensibili, la fel ca cei introvertiti, intampina destule probleme in relatiile cu cei din jur, pentru ca sunt "altfel" decat majoritatea si pentru ca li se pretinde sa devina si ei ca ceilalti. Cand insisi parintii fac acest lucru, spunandu-le frecvent sa "nu mai fie asa sensibili/tacuti/timizi", copiii invata ca nu vor fi acceptati asa cum sunt ei. Mai degraba i-am putea invata cum sa gestioneze sensibilitatea lor si cum sa o exprime, fara a fi nevoie sa incerce sa devina altcineva decat sunt.
Vezi toate comentariile