Copil timid sau introvertit?
Cum faci diferenta intre cele doua trasaturi si de ce este importanta
Cand auzim "copil introvertit" sau "copil timid", este foarte probabil sa avem in minte aceeasi imagine: un copil izolat de alti copii, temator sau tacut. Desi se pot manifesta la fel (iar uneori apar impreuna), temperamentul introvertit si timiditatea sunt diferite, iar daca esti parinte, este important sa recunosti diferentele dintre ele, pentru a-l ajuta in mod adecvat pe copilul tau.
Citeste si:
Cand copilul traieste in ridicol, invata sa fie timid
Diferentele dintre temperamentul introvertit si timiditate
Timiditatea poate fi definita ca teama de a fi evaluat negativ (criticat, respins, ridiculizat, etichetat ca incapabil, neplacut etc) de catre cei din jur, in timp ce temperamentul introvertit este preferinta innascuta (si exprimata si la nivel fiziologic) pentru liniste, solitudine si calm.
Asadar, teama in situatiile sociale este cea care face diferenta dintre un copil timid si un copil introvertit. Desi se pot manifesta la fel la locul de joaca (retrasi, stand pe margine sau evitand alti copii), starea interioara a copilului timid (teama, rusine, frustrare, dar si dorinta de a participa la jocul celorlalti copii) va fi diferita de cea a copilului introvertit (calm si nevoia de a observa ce se intampla inainte de a decide daca vrea sa participe).
Copilul introvert este diferit de restul copiilor prin modul in care isi utilizeaza energia, prin modul in care comunica, invata si prin care parte a sistemului sau nervos o foloseste mai frecvent. Comportamentele copilului introvert nu tin neaparat de timiditate, ci de neurologia copilului. In timp ce un copil extrovertit prefera sa isi foloseasca parti ale sistemului nervos care activeaza dopamina, un copil introvertit isi va folosi sistemul parasimpatic si isi va activa substante in creier care vor duce la conexiuni mai profunde, dar si la o procesare mai lenta a anumitor tipuri de informatii (de aceea copilul introvertit pare ca ia decizii mai greu sau raspunde cu mai mare dificultate la intrebari). Copilul introvertit foloseste in mod diferit energia fata de un copil extrovertit avand nevoie de liniste si singuratate pentru a-si putea reface depozitele de energie.
Copiii introvertiti pot fi si timizi
Timiditatea si temperamentul introvertit pot aparea impreuna, mai degraba ca un rezultat al experientelor pe care copilul le are si a mediului in care se afla si cu care interactioneaza. Copiii introvertiti pot deveni si timizi deoarece vor tinde sa evite interactiunile sociale frecvente si pot avea mai putine oportunitati de a-si exerse abilitatile de comunicare. In plus, daca sunt fortati sa socializeze mai mult decat isi doresc, vor ajunge sa aiba asteptari negative de la interactiunile sociale si sa le priveasca cu teama.
Copiii introvertiti risca sa devina timizi atunci cand adultii din jurul lor nu identifica in mod corect temperamentul copilului si:
- il eticheteaza ca timid sau rusinos
- il obliga pe copil sa interactioneze mai mult sau mai repede decat isi doreste
- atrag atentia in public asupra “timiditatii” copilului sau fac glume despre acesta
- il cearta pe copil pentru ca nu este suficient de sociabil
In esenta, copiii introvertiti devin timizi atunci cand li se spune, direct sau indirect, in mod repetat, ca este ceva in neregula cu ei si cu felul in care se poarta in lume.
Timiditatea apare si episodic, in situatii noi, in care copilul nu stie cum sa reactioneze pe moment si se simte observat si evaluat de cei din jur.
Timiditatea apare si la copiii extravertiti, care au nevoie de interactiune sociala si activitati dinamice, dar care se tem sa le initieze sau sa participe la ele. In ambele cazuri, indiferent daca ai un copil introvertit sau extravertit, timiditatea poate fi diminuata cu exercitiu treptat.
Oricare ar fi temperamentul copilului tau, timiditatea il poate impiedica sa isi puna in valoare potentialul, de aceea, este important sa il ajuti sa o depaseasca. Cand vine vorba de copiii introvertiti insa, acest lucru nu inseamna doar a-l incuraja sa socializeze, ci si a-i respecta nevoia de solitudine si calm.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum pot cadrele didactice sa ii ajute pe elevii timiziAtunci cand cei din jur le apreciaza calitatile si ii accepta fara a-i critica, elevii timizi vor descoperi ca socializarea poate fi si placuta si ca nu este nevoie sa o evite cu orice pret.
-
Despre copilul timid„Ultimul lucru la care se gandesc parintii cand asteapta nasterea copilului lor este sa se intrebe daca e sau nu timid” spune psihologul american Philip G. Zimbardo.
-
Parintele anxios si copilul 2Adultii ajung adesea sa ceara ajutorul terapeutic pentru copil, pentru ca acesta este timid, evitant, angoasat, excesiv de plangacios, pare ca nu vrea sa se desparta de parinte. Legatura este de multe ori usor de facut si intrebarea mea este adesea aceeasi...cum simtiti voi ,adultii, despartirea de copil? Ce simtiti voi adultii in fata lumii si a realitatii?
Adauga tu primul comentariu: