Copilul incapatanat si schimbul de roluri
Mi-am amintit zilele astea de intamplari de anul trecut. Cu un Ionut hotarat sa nu se lase dezbracat la inceputul verii, cu poftele lui de a purta cizme de cauciuc la 37 de grade si obsesia pentru sosete in toate cele patru anotimpuri Am fost mereu de parere ca un copil stie foarte bine cand ii este frig sau cald si nu-i deloc nevoie sa stam cu gura si vorba pe ei cand se intampla sa nu simta ce simtim noi.
Nu-s putine datile cand am asistat la adevarate lupte de putere duse intre mamici zeloase si copii “incapatanati”. Discutii care mie una mi-au provocat dureri de cap si lor, frustrari si lacrimi grele. Avem o cunostinta total prinsa de normele sociale si obsedata chiar sa nu iasa din tipare. Boala grea, o recunoaste si ea, dar o da mai departe si fetitei. O minune cu ochii mari, albastri care adora colantii. Are perechi mai multe ca mine si cu siguranta mai variate-n culori si modele. Au ajuns intr-o seara la noi, in vizita. Micuta plangea de ti se rupea sufletul si ma-sa era cu par valvoi si furioasa la maxim.
- Nu a vrut sa-si puna rochia pe ea! Nici pantaloni. A vrut sa vina doar in ciorapi!
Ma uit la ea si mi-e greu sa-i inteleg naduful.
- Si ce daca? Las-o in ciorapi.
- Nu se poate! Cum sa vina DOAR in ciorapi!
- Si merita sa te certi cu ea DOAR pentru asta?
- Pai sa inteleaga ca nu se poate cum vrea ea! Nu iesim pe strada in ciorapi! O sa rada lumea de ea!
Incerc sa-i explic lucrurile din punctul meu de vedere, dar ma dau repede batuta. Copiii trec prin tot felul de faze. Ionut avea perioada in care statea imbracat pe plaja in timp ce toti erau in costume de baie. Curgeau apele pe mine doar vazandu-l. A refuzat sa se dezbrace, l-am lasat in pace si bine am facut. La un moment dat a cerut singur sa-i dau costumul de baie si anul asta, surpriza mare, a facut prima baie-n mare la mijloc de aprilie. In chiloti, pentru ca avand in minte experienta de anul trecut, nu mi-a trecut prin cap sa iau costum de baie cu noi.
O, dar de faza cu doar bluza AIA ce sa mai zic? Bluza AIA era de fapt o bluza de pijama ce i-a fost draga, tare draga si pe care ar fi purtat-o zi si noapte si tot timpul. L-am lasat in pace pana s-a plictisit de ea. Experienta mi-a dovedit un lucru pe care, in adancul sufletului, in stiam: cu cat il presezi mai tare, cu atata prelungesti fixatia. Si acum vorbim de chestiuni total inofensive. Sunt libera sa-mi exprim nemultumirea, chiar se bucura sa ma auda – “Mai, Ioane, mai, m-am saturat sa te tot vad cu bluza asta! Ce mult mi-as dori sa te imbraci si cu altele, ca ai asa de multe si de frumoase”. Si vesnic, reactiile mele spontane si naturale (poate uneori prea pline de nerv) erau intampinate cu un zambet larg si un raspuns pe masura. “Stiu, mami, ca am multe, dar mie asta-mi place si pe asta o vreau!”
Inghitit in sec si pus rabdarea pe masa, in asteptare. Intr-o zi a decis de unul singur ca e momentul sa-si aleaga alta bluza preferata. Exact asa cum va spun aici. Fara presiuni, fara amenintari, fara cearta.
Eu de multe ori cand simt ca ajung la capatul sacului, fac un exercitiu. Ma pun in locul lui. Incerc pentru cateva clipe sa trec in pantofii lui, cum s-ar zice. Sa vad cum m-as simti daca toata ziua buna ziua cineva ar incerca sa-mi coordoneze toate miscarile si sa-mi controleze toate iesirile. Si toate dorintele. Eu sa vreau ceva si al mai mare sa vrea altceva si sa ma convinga. Sa ma pacaleasca, sa ma faca sa-mi schimb decizia. Sa nu-i pese de ce vreau eu. Sa ma ignore si sa-mi spuna cu ton de sus, lasa, stiu eu, e mai bine asa. Ti-e frig, lasa, stiu eu. E cald, scoate jacheta.
Hai, incercati si voi un exercitiu din asta. Copiii va vor fi recunoscatori, va promit.
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/antidigerati/3172410936/
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cand copilul spune „Nu poti sa ma obligi!”Cand parintii se confrunta cu refuzul copilului si ridica tonul, insista sau ameninta, creeaza un climat agresiv, care nu va duce decat la inrautatirea situatiei. Forta in general declanseaza rezistenta, iar parintii ajung in momentul in care copilul refuza sa faca orice i se cere raspunzand „Nu ma poti obliga!”.
-
Cand prescolarul cauta atentie prin comportamente negativePrescolarii, dar si copiii mai mari, se pot obisnui sa aiba comportamente dificile doar pentru a-ti atrage atentia. De ce se intampla astfel? Explicatia are legatura cu reactia ta fata de comportamentele negative ale copilului.
-
Cand copilul descopera ca poate spune: „Nu vreau!”Sa va povestesc despre noul hit din casa noastra. Se cheama “nu vreau” aka “nu vau”, versiune de pitic Andrei.
Adauga tu primul comentariu: