Sindromul copilului de mijloc
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/alainwibert/5897155652
Mi-aduc aminte cand am ramas insarcinata a doua oara, unul dintre momentele care m-a preocupat mult a fost revenirea acasa din maternitate si cum o va influenta pe Elena, venirea pe lume a unui nou membru, asa ca am pregatit-o cu mult timp inainte.
“Scumpa mea, stii ca mami are in burtica o bebelusa care va fi surioara ta si in curand va veni timpul sa merg la spital ca sa ma ajute doamna doctor sa nasc”. I-am aratat toate “pozele”- ecografiile cu viitoarea ei surioara, ii facea “mai-mai” la burtica, ii canta seara la culcare.
Si acum ma emotionez cand imi amintesc ca am intrat pe usa si ma astepta Elena curioasa:
“Uite ce cadou ti-am adus, Elena! Si am pus-o pe Zinaida in bratele ei. Vezi ce grea e! Hai sa o asezam in patutul ei sa doarma in continuare”. Apoi am petrecut un timp ce a fost numai al nostru, ne-am imbratisat, ne-am mangaiat, i-am spus ca mi-a fost dor nespus de ea, ca cele 3 zile mi s-au parut un an, iar ea in zilele acestea a crescut ca Fat-Frumos din poveste. Elena imi era de foarte mare ajutor, imi pregatea scutecelul, crema de fundulet, il ducea pe cel folosit la gunoi si asta din propria ei initiativa, ce sa mai vorbesc, eram tare bucuroasa.
Intre timp fetele au crescut, Elena este sora mare, Zinaida este sora mica, statut foarte bine insusit de fiecare dinte ele. Dilema a venit cand s-a nascut Teodora si o perioada Zinaida a fost tare confuza, nu stia cum sa se poarte, ce are voie sa faca si ce nu. Faptul ca dintr-o data nu mai este copilul cel mai mic, dar nici copilul cel mai mare, o debusoleaza, nu stie cum sa se raporteze la cele doua surori. Dintr-o data si-a pierdut statutul de cel mai mic membru, trebuie sa invete un nou statut, de care nu stie mare lucru.
Colac peste pupaza, cei care ii alimentau confuziile eram noi, parintii ei, care ii judecau faptele raportandu-ne, fie la sora cea mai mare, fie la cea mai mica si nu la nivelul ei de dezvoltare.
Apoi m-am prins, ca tot noi, parintii, suntem cei care o putem insoti in procesul de autocunoastere, putem clarifica anumite dileme, comunicand cu ea, intarindu-i faptul ca mijlocul e la fel de important ca si marginile si ca o iubim asa cum este.
Ca s-o ajutam sa inteleaga, deseori ne jucam jocul “de-a sandvisul”: Tati cu mami sunt feliile de paine iar ele isi aleg ce fel de “umplutura” sa fie: cascaval, salam, salata, ardei, piept de curcan, castraveti murati, iar iubirea din familia noasta e ca ketchup-ul sau maioneza.
Frumos a fost cand ne-a surprins, mergand la biserica sa se impartaseasca, preotul a intrebat-o cum o cheama si ea a raspuns: Sunt Zinaida si sunt mijlocie!
Ana Onofrei este o mamica de 3 fetite minunate, Elena, Zinaida si Teodora. A facut ASE-ul, intre timp este studenta la a 2-a facultate la Psihologie si aceasta datorita fetitelor ei, pentru ca a vrut sa le inteleaga mai bine (copiii vin pe lume fara manual de instructiuni). Crede ca rolul de mama se invata si ca nu exista mame perfecte poate doar fericite.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Sindromul fratelui mai mic - personalitatea copiilor meziniCe caracteristici tind sa aiba fratii sau surorile mezine? Desigur, rolul de frate mai mic nu garanteaza un anumit tip de personalitate, dar creste probabilitatea ca anumite tendinte, obiceiuri sau trasaturi sa apara in timp.
-
Rolul de frate sau sora mai mare - cum poate influenta personalitatea pe termen lungA fi fratele sau sora mai mare inseamna pierderea statutului de singurul copil al familiei si impartasirea atentiei si iubirii parintilor cu altcineva.
-
Rivalitatea dintre fratii vitregi. Cum o poti gestiona mai usorGelozia, invidia, rivalitatea si competitia intre frati sunt frecvente in toate familiile. Cand vine insa vorba de familii refacute in urma divortului, cu frati si parinti vitregi, aceste probleme tind sa devina si mai complicate.
Adauga tu primul comentariu: