Recuperarea dupa nastere
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/_-o-_/8027725497
Abia dupa ce am nascut mi-am dat seama ca mi-a fost teama de nastere. Contractiile mele au inceput pe la 1 noaptea si prima mea reactie a fost „oh, sper ca asta nu e o contractie”. Draga mea fetita isi pregatea venirea pe lume si eu ii netezeam terenul cu teama.
Un procent semnificativ in temerea asta a mea a fost o discutie – prin luna a saptea – cu o prietena care a vrut sa ma dezmeticeasca – eram prea pozitiva - repetandu-mi „da’ stii ca o sa te doara, nu? N-o sa te ajute nici o rugaciune de a ta”. Eh, si de atunci s-a dus si linistea si increderea mea.
Dom’le, cand o femeie se pregateste de nastere trebuie sa fii mai atent cu ea – cu atat mai mult cu cat ai trecut si tu printr-o nastere . Dar, na, si eu.. N-am plecat urechea la atatea mamici care mi-au povestit ce experienta traumatizanta a fost nasterea si am rezonat la experienta cuiva mai apropriat.
E explicabil, dar totusi...
Asadar, cu o noapte inainte de nastere n-am dormit. Si am nascut abia seara la 17:58. Am stat in spital trei nopti si in nici una nu am putut dormi pentru ca dragele de colege de salon fie vorbeau cu aplomb la telefon dupa miezul noptii, fie tineau lumina aprinsa toata noaptea si asa mai departe. Abia asteptam sa plec, simteam ca nu mai treceau zilele si noptile si am regretat din tot sufletul ca n-am ales un spital unde nou-nascutul sa stea cu mama in rezerva.
Mi-era dor de fetita mea, simteam in acelasi timp ca nu o cunosc, eram „ambetata”de fericire si angoasata de oboseala.
Cand m-am dus sa imi imbrac fetita, sa semnez pentru externare..Doamne ce mai imi batea inima de nerabdare, de bucurie.
Am ajuns acasa, toate bune si frumoase pana pe la 22 cand ne-am culcat. Prima noapte a fost una de pomina!
S-a trezit din ora in ora, tipa, plangea, racnea si nu mai stiam ce sa ii facem. Nu stiam inca ca ea nu se satura.
Si greseala mare pe care o faceam : se trezea urland, fugeam sa ii schimbam scutecul dupa doar o ora sau doua ( mare risipa de scutece in prima lun1a) , o spalam la fund, aduceam ligheanul in camera – pt ca se incalzea mai greu apa- ..of, ce ameteala! Si ne intrebam intr-una – eu si sotul meu- „ unde e alifia? „, „ai adus prosopul? „, stai, ca nu i-am curatat buricul „, s.a.m.d. Ne-am dat seama o luna mai tarziu ca nu e necesar sa ii stricam somnul – atat ei , cat si noua- la fiecare alaptat , ca ii putem lasa acelasi scutec toata noaptea,etc.
Era si sora mea la mine, se trezea de fiecare data si ea, si mi-au povestit doua prietene mai tarziu ca le-a zis „credeam ca imi doresc copii, dar de cand a nascut sora-mea, am intrat in depresie post natala .” Doamne, ce ne-am mai amuzat! Copios. Pentru ca desi a fost enorm de multa oboseala, nici vorba de depresie!
Ei, si cum m-am recuperat. Pai totul ii datorez sotului meu. A avut multa rabdare cu mine si m-a ingrijit. Alerga intr-una sa cumpere cate ceva, el gatea - eu eram cu dureri si extenuata- el schimba fata, iar cand au inceput colicile stateam cu randul noaptea. Noi, timp de aproape doua luni dormeam ziua pana pe la 15- 17 si ne culcam spre dimineata pe la 2,3,4 sau5. Foarte mult ne relaxam plimbandu-ne .
Interesant e ca abia acum mi se pare greu- si chiar a fost. Atunci pur si simplu ma adaptasem. Asta era experienta noastra. Nu cunoasteam alta dimensiune. Si asa cum a fost, a fost perfect!
Laura Andreea Neagoe are 28 de ani si este mamica unei fetite decinci luni. A terminat Facultatea de Actorie, a profesat vreme de doi ani si jumatate in provincie dupa care a venit in Bucuresti unde a inceput sa lucreze cu copii in gradinite, organizand module de dans. In prezent se bucura sa stea acasa cu fetita ei si sa se implice in activitatea Work At Home Moms Romania. O puteti vizita pe Facebook
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
Adauga tu primul comentariu: