Psihoterapia de familie: copilul sau parintele vine la psiholog?
Cea mai frecventa uimire este a parintelui care, in incercarea lui de a face o programare copilului la psiholog pentru ca „nu ne mai intelegem cu ea/el”, „ne-a trimis invatatoarea/profesorul”, sau „vreau sa ii faceti o testare sa stim cum sa ne purtam cu ea/el” afla ca sesiunea de psihoterapie este in primul rand cu parintii, ambii, obligatoriu. Si sunt foarte surprinsi ca „nu trebuie sa vina cu copilul” la psiholog si, mai ales, ca sedinta este cu ambii parinti in ciuda obisnuintelor: „Stiti, sotul meu lucreaza pana tarziu si nu are cum sa vina, ii povestesc eu ce vorbim noi aici”, „Ea nu crede in prostiile astea psihologice, nimeni nu ne poate spune cum sa ne crestem noi copilul”. Problemele subclinice, adica cele de intensitate slaba ale copilului pot fi rezolvate de catre parinte direct, cu ajutorul psihologului.
Relatia cu copilul
In realitate, maturitatea si echilibrul emotional al copilului nostru depinde in principal de doi factori:
- cum reactionam emotional atunci cand copilul are o dificultate sau o stare emotionala de disconfort si
- relatia noastra de cuplu.
Comportamentul copilului depinde de temperamentul lui, cat este de activ este sau cat de usor se adapteaza in situatii noi, de exemplu, si de ce invata si traieste alaturi de noi. Noi, parintii avem in control propriul nostru comportament, atat in relatia cu copilul, cat si in relatia cu partenerul. In consecinta, atunci cand comportamentul copilului sau starea lui va da de gandit, este irascibil, furios, sau trist, sau agresiv cu colegii sau fratele/sora, ceea ce avem de facut noi ca parinti este sa schimbam modul in care vorbim cu el, cum ii raspundem. Asa il ajutam sa se inteleaga mai bine si sa exprime ceea ce isi doreste intr-o forma mai potrivita sau sa tolereze disconfortul imediat si sa isi dezvolte autocontrolul.
Relatia cu partenerul de cuplu
Modul in care in cuplu se rezolva problemele, cu critica („Esti un egoist/a”, „Niciodata nu pot conta pe tine”), sau reactii defensive („Imi reprosezi?”) sau pur si simplu parintele se inchide in el si isi retrage afectiunea fata de partener, cu furie si resentimente, cu tacere „nu mai vorbim despre problema pentru ca oricum nu duce nicaieri” au un impact direct asupra echilibrului emotional al copilului. Toate aceste situatii il afecteaza pe copil, ii da un sentiment de insecuritate sa vada adesea tensiune in cuplu. Sunt cupluri care spun ca „nu ne certam niciodata de fata cu copiii”, dar in realitate copiii simt insecuritate din raceala si tensiunea din cuplu. Sau sunt cupluri care desi nu au conflicte sau certuri nerezolvate au o relatie fara prea multa pasiune, afectiune sau timp special petrecut impreuna: „Acum ca avem copii nu mai timp de noi”, „A trecut vremea noastra, copiii sunt prioritatea familiei”. Atentia fata de viata de cuplu este esentiala pentru dezvoltarea si maturitatea emotionala a copilului. Copilul va invata cum este o relatie de iubire in functie de relatia parintilor lor, cum se exprima dragostea, iubirea, cu atentie zilnica, afectiune, cu efortul de a rezolva problemele chiar daca emotional este dureros imediat. Daca copilul observa ca atunci cand sunt furioasa devin critica si imi retrag afectiunea fata de partener este foarte probabil sa invetesa faca si el acest lucru. Sau va invata sa se inchida in el ca sa nu supere sau sa dezamageasca.
Recomandarea mea pentru orice parinte preocupat de bunastarea copilului lor este sa aiba grija de viata lor de cuplu, este cel mai frumos dar pe care il pot oferi copilului lor. Si grija fata de propriile nevoi emotionale ale parintelui; cat de relaxat, bucuros, increzator este parintele, asa va fi si copilul. El depinde de starea noastra de bine! Principala noastra responsabilitate este sa avem grija de emotiile noastre, iar astfel relatia cu copilul nostru va fi una mai apropiata.
*Sursa foto: http://www.flickr.com/photos/rain0975/4137280798/
Domnica Petrovai
Psiholog clinician, Pr., Psihoterapeut cognitiv-comportamental,
Mind Education & Health
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Adauga tu primul comentariu: