Pagina de jurnal. La plimbare.
*Sursa foto: Flickr.com; Autor: Brian Warren
Sunt adepta plimbarilor, al mersului pe jos, al drumetiilor. Si credeam ca, avand copil, mai toata lumea e la fel. Dar nu. Sunt destui parinti comozi care-si tin copiii in casa, chiar daca se creeaza o situatie destul de dificila pentru ambele parti.
Eu si sotul meu am scos-o pe fetita noastra afara de la doua saptamani. Si am fi scos-o mai devreme daca nu ar fi fost vremea cetoasa. Si de la doua saptamani, tot iesim la plimbari. Stand doar eu cu ea in timpul saptamanii, sarcina imi revine mie. Sigur ca – mai ales cand era nou-nascuta – mai mult dura imbracatul decat plimbarea in sine sau sigur ca au fost destule surprize cu plansete, etc, dar nu au fost niciodata un impediment lucrurile astea.
Oricat de comoda as putea fi intr-o zi, oricat de obosita, mi se pare nedrept sa imi privez copilul de o plimbare in aer liber, de preferinta in parc. Mai ales cand o vad atat de linistita (de obicei) , de receptiva la tot ce se intampla, cand vad cat de atenta e la fiecare om, la fiecare animalut, la orice miscare. Da, ea culege impresii din mediul inconjurator si a o plimba mi se pare minimul de efort depus. Oho, si e ceva bataie de cap. Stam la etajul opt, avem un carucior prea mare pentru o mama singura (in timpul saptamanii), la parter sunt scari de coborat si de urcat cu carut plus copil in brate etc.
Imi iau un sling la mine, pentru ca de multe ori printesa mea nu mai are stare in carut, o tin in brate s-o adorm (in timpul asta imping si ditamai carutul) si cu toate astea, nu renuntam la plimbare!
Sigur ca si eu ma simt excelent afara, in natura, si poate astfel si sunt ceva mai motivata. Dar sunt de parere ca indiferent cum ma simt eu, copilului meu ii fac bine toate aceste iesiri.
Am scos-o pe orice tip de vreme. Si cand a fost racita (desigur, afara era destul de cald, dar mai batea vantul) am scos-o si am imbracat-o tot lejer, ca de obicei, doar ca am stat mai putin.
Dar in zilele insorite, iesim de doua ori, facem pauza cam o ora, doua, timp in care fie mananc, fie (si) trebaluiesc prin casa. Caci ordinea, curatenia sunt foarte importante.
A, si inca un detaliu semnificativ, la plimbare ii vorbesc. Ii mai povestesc ce si cum, ii cant (asta o face mereu sa zambeasca) sau pur si simplu ii explic cum ma simt si de ce (dupa caz) nu prea am chef de joaca, de cantat etc. Ii explic ca o iubesc la fel de mult, doar ca sunt mai obosita, mai iritata si ca imi trece in curand.
Cred in comunicare, in comunicarea noastra, cred in faptul ca – indiferent daca e vizibil sau nu - ea ma intelege. Si da, stiu cat de bine ii fac plimbarile noastre. Doar eu si ea.
Laura Andreea Neagoe are 28 de ani si este mamica unei fetite decinci luni. A terminat Facultatea de Actorie, a profesat vreme de doi ani si jumatate in provincie dupa care a venit in Bucuresti unde a inceput sa lucreze cu copii in gradinite, organizand module de dans. In prezent se bucura sa stea acasa cu fetita ei si sa se implice in activitatea Work At Home Moms Romania. O puteti vizita pe Facebook.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
Adauga tu primul comentariu: