Limba dulce, mult aduce
*Sursa foto: Flickr.com
La noi in casa se vorbesc trei limbi. Le intersectam dupa cum ne e nevoia: eu cu Ionut conversam in limba mea, romaneste ca-n Ardeal, cu “no”-uri, “ioi”-uri si accent dulce cu dor de bunica (mea) de la Cluj. Cu ta-su vorbim engleza, pentru ca e limba in care ne-am cunoscut si ne-am indragostit unul de altul. Iar Ionut cu ta-su se inteleg de minune in limba greaca. Asa a fost de la inceput, nici nu s-a pus problema sa fie altfel. Nu am ascultat de nimeni, voci binevoitoare care ne avertizau ca Ionut o sa “ameteasca” de la atatea limbi, ca o sa intarzie cu vorbitul, ca nu va face diferenta intre ele, ca le va stalci pe amandoua. Ionut a inceput sa vorbeasca fara nici o problema la doi ani si ne-a impartit direct pe categorii: cu mama si cei din Romania vorbim romaneste, cu restul, greaca, mami cu tati engleza si nu, nici macar o singura data nu a incurcat borcanele.
Stiu, asta e dinamica familiei noastre, nu toti suntem la fel si ce functioneaza la noi, poate foarte bine sa nu funtioneze in alta parte. Pentru mine insa a vorbi in alta limba decat a mea cu copilul, este o chestie de neconceput. Oricat de bine stapanesc limba greaca – sunt de aproape 6 ani aici!, oricat de “simpatic” mi-e accentul, oricat de frumoasa e greaca (e de departe una dintre preferatele mele), sa-mi alint piticul cu alte vorbe decat cele pe care le simt cel mai bine, mi-e imposibil. Nu-mi vine. Nici macar cand suntem la locul de joaca, cu prieteni, nu schimb limba. S-a intamplat intr-o singura dimineata sa vorbesc la telefon cu soacra-mea (personaj exceptional de intelegator si care ne-a incurajat de la inceput sa-i deschidem pofta pentru cat mai multe limbi straine) si sa-i strig lui Ionut, care se juca in cealalta camera: “Πάμε!” (“hai” in limba greaca). A aparut dupa o secunda, cu ochii mari si mirare inscrisa pe chip:
- Mami, e gresit sa spui asa! Tu nu spui “πάμε” tu spui “hai”, “sa mergem!” Vai mami, le-ai incurcat!
Si da, le incurcasem. Nu s-a mai repetat de atunci, dar Ionut tot cu mutrisoara mirata e de fiecare data cand soacra-mea sau ta-su prind cate un cuvant in romaneste, si-l repeta sau il plaseaza in contextul potrivit. “Vai mami, ce se intampla aici?” si radem amandoi. Pentru ca, evident, piticul stie de pe-acum: “Doar mami le stie pe toate. Mami stie multe limbi, eu stiu doua si restul stiu doar cate una!” Si pentru ca e asa de “fixat” cumva sa nu incurcam si sa ramana fiecare pe traiectoria lui, mare mi-a fost mirarea cand, dupa un weekend fara el si fara ta-su, de capul meu cum s-ar zice, ajung acasa si cretul (sotul meu) imi spune:
- Tu stii cate poezii si cantece stie fiul tau? Invatate la gradi?
- Ionut? Poezii si cantece? Glumesti?
- Nu, deloc. Mi-a recitat tot weekend-ul. Si canta, canta asa de frumos!
- Baiatul nostru? Canta? Recita???
- Da!
Fac ochii cat cepele, ganduri mi se invalmasesc in cap, sunt trista, confuza, tradata? Copilul meu cu care petrec ore intregi povestind cate-n luna si in stele, sa nu-mi spuna si mie poezii? Ma umfla rasu’ plansu’, ca doar nu l-am intrebat niciodata de stie sau de invata ceva acolo. Ma duc la el in camera, pleostita si plouata.
- Mai Ioane, voi invatati poezii la gradi?
- Da, raspunde el in timp ce monteaza niste rotite pe o masinuta.
- Si mie, mie nu mi-ai spus? Mie de ce nu mi-ai spus? intreb eu ofticata nevoie mare, asa, pe un ton de rasfatata.
- Ce sa-ti spun, mami?
- Poezii!? Cantecele?! Habar nu am avut ca tu stii si din astea!!!
- Pai sunt in greceste.
- Si ce daca??? sar eu de colo cu gura mare.
- Si cand vorbim noi intre noi greceste, mai mami, mai? Noi nu vorbim greceste!
Tac, ma uit la el si ma pufneste rasul. Ma inmoi.
- As vrea mult de tot sa-mi spui si mie din cand in cand…
- In greceste?
- In greceste.
- Bine, o sa-ti spun.
Deocamdata n-a venit cu nici o noutate, dar mi le-a recitat si mie pe toate cele pe care le stia. Si a cantat. M-am linistit.
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
Adauga tu primul comentariu: