Ligia Keșișian Mitulescu: despre filme si copilarie
V-am spus ca ne-am bucurat foarte tare sa fim parteneri media pentru Festivalul KINOdiseea. De aceea, a fost o reala placere dialogul cu Ligia Keșișian Mitulescu, directorul artistic al festivalului. Haideti in culisele festivalui, dar si in culisele unei vieti dedicata in aceeasi masura familiei si artei. Prin KINOdiseea, noiembrie este luna filmelor pentru copii. Ce importanta crezi ca are un astfel de festival in viata culturala a Bucurestiului, dar si in viata parintilor si copiilor?
Ne poti spune mai multe despre acest festival, dar si despre alte dragi proiecte profesionale in care te implici in prezent?
KINOdiseea este un festival plin de energie și bucurie, majoritatea copiilor care vin sunt pentru prima data la cinema, îmi place la nebunie să le văd chipurile la ieșirea din sala de cinema, încărcate de fascinație și visare, nu sunt doar filme ce văd acolo, e o lume uriașă care li se deschide în fața ochilor, iar când se întâlnesc la finalul proiecțiilor și cu actorii din filme, cu regizorii, bucuria lor e cu atât mai mare, și curiozitatea, pe măsură. Nu există alt loc unde pot urmări aceste filme, unde se pot întâlni cu oamenii care le creează, și cine știe, poate peste ani și ani, copiii care vin astăzi la Kinodiseea vor aduce Oscarul în România, vor fi ei înșiși creatori de cinema.
Pe lângă KINOdiseea, lucrez la alte două proiecte dragi, Balkanik Festival și Caravana Metropolis, cel mai mare cinematograf ambulant din România, care aduce cele mai noi și mai bune filme, premiate la Cannes, Berlin și alte festivaluri de renume, este o nouă provocare, aceea de a deschide apetitul românilor pentru filmele de cea mai bună calitate.
Daca nu s-ar fi inventat, filmele pentru copii ar fi fost extrem de trist. Ca și noi, cei mai mari, și copiii au nevoie de modele, vor să se identifice cu personajele. Filmele trebuie să-i inspire, să le dea curaj.
Filmul cel mai frumos vazut in copilaria mea a fost Păsările lui Hitchcock și Jurassic Park. Am început să merg la cinema de la 5 ani, filmele au reprezentat întotdeauna o componentă importantă în viața mea, am văzut și revăzut mii de filme care m-au îmbogățit enorm și au contribuit la cine sunt astăzi. Avem nevoie de filme!
Si poarta-ne acum prin “filmul” copilariei pe care ai avut-o. Cum incepe acest film?
Începe într-un tren sau pe malul unui râu, ascunsă printre copaci, văd oameni care se îmbrățișează, care râd, care dansează, începe într-un carusel, începe într-o cameră mică, dar care mi se pare uriașă, toate senzațiile sunt hiperbolizate în copilărie, acest film este cu siguranță suprarealist.
Cat este de diferit “filmul” copilariei tale, fata de “filmul” copilariei copilului tau?
Prima mea amintire este de la câteva luni, eram într-un pat de lemn cu bare de lemn și voiam cu disperare să ies de acolo și nu reușeam să mă exprim, cei din jur nu reușeau să înțeleagă de ce plâng. Pe perete era un tablou cu doi bușteni pe care îl priveam la nesfârșit. Fiul meu aleargă liber și se exprimă pe limba lui pe care o înțeleg, pentru că pe a mea nu a înțeles-o nimeni, e și el fascinat de toate tablourile din casă, uneori intră în ele și se plimbă, îmi zâmbește din tablou.
Esti parinte si pentru tine asta inseamna o nouă viață, ca un infinit care a intrat într-un alt infinit și au devenit un întreg inseparabil. Un film care se tot scrie, cel mai frumos scenariu.
Cum impaci cele 2 roluri de parinte si de profesionist in lumea filmelor?
Nesperat de bine, mai ales când vine vorba de procesul de selecție a filmelor, lucrăm împreună, cel mic adoră să vadă alți copii pe ecran, a venit prima data la Kinodiseea când avea două luni.
Ce sfaturi ai pentru parintii copiilor care doresc sa intre in lumea filmelor?
Fiecare relație copil-părinte este diferită și părinții își cunosc cel mai bine propriii copii, cu condiția să-i asculte și să aibă răbdare să-i înțeleagă, ei au un univers uriaș, cel mai important cred, ca părinți, este să ne amintim de propria copilărie, de lucrurile pe care ni le doream și de ce nevoie mare aveam să fim încurajați în tot ceea ce făceam și ne doream să facem, în ceea ce visam. Visele copiilor se schimbă mereu, dar toate sunt, măcar pentru câteva momente, extrem de importante pentru ei, centrul lumii lor pe care vor să-l împărtășească cu părinții și să găsească mereu sprijin.
Care este cea mai mare provocare intalnita in calitate de parinte?
Să lucrez la laptop și să vorbesc la telefon, este foarte fascinat de tot ce înseamnă tehnologie și imagini în mișcare, cea mai mare provocare este să lucrez de acasă, să îi ofer toată atenția și grija de care are nevoie și să îmi fac treaba bine în același timp, asta înseamnă de multe ori să lucrez seara, până târziu. Cu răbdarea treci și marea.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum putem preveni intensificarea conflictelorConflictele si neintelegerile sunt parte din viata de zi cu zi intre-un cuplu, insa indiferent care ar fi motivele ce stau la baza, important este sa reusim sa gasim solutii impreuna.
-
Ce inseamna inflorirea psihologica si cum o putem incurajaConceptul de ”inflorire psihologica” este unul multidimensional, propus de psihologia pozitiva in care se pune accent pe dobandirea fericirii si a starii de bine, a satisfactiei cu viata, a avea sanatate fizica si mentala, un sens si o semnificatie in viata, caracter si virtuti si relatii sociale aarmonioase.
-
Semne care indica faptul ca esti un parinte inteligent emotionalCine sunt parintii ideali? Exista o multime de carti si articole despre cum sa devii un parinte mai bun, iar toate resursele pe care le gasesti au in comun inteligenta emotionala. A creste copii inteligenti emotional incepe cu a fi un parinte inteligent emotional.
Adauga tu primul comentariu: