Doi poli ai educatiei- scoala si familia

In procesul instructiv- educativ se disting mai multi factori care concura la asigurarea succesului scolar al elevului. Unul dintre cei mai importanti factori il constituie familia.

Desi parintii nu sunt calificati pentru activitatea de instruire, ei au privilegiul, in raport cu dascalul de a lucra cu mai putini copii si au la dispozitie mult mai mult timp.

Daca atentia parintilor este tot timpul indreptata spre cei mici, erorile pe care acestia le pot face sunt mai repede si mai usor corectate. Este mai usor sa prevenim niste comportamente eronate decat sa incercam sa corectam ceva deja insusit gresit. Parintii trebuie sa stie ca zestrea nativa a copilului se dezvolta in functie de mediul fizic activ si de mediul social. O schimbare in mediu poate conduce la schimbari nu numai in continutul a ceea ce copilul invata, dar si in capacitatea sa de a invata. Capacitatea de invatare a copilului urmeaza curba activa a mediului. Studii de specialitate au indicat ca fiecare dintre geniile descoperite cu coeficientul cel mai mare de inteligenta ( Q.I.), a primit o instruire intensiva si precoce in familie, fiecare traind intr-un mediu extrem de activ. Copilul este produsul a ceea ce invata. Inteligenta, aptitudinile, toate achizitiile sale sunt o reflectare a mediului sau, deci a persoanelor cu care interactioneaza.

Intre parinti si dascali trebuie sa existe un parteneriat real, sustinut de ambele parti. Poti stabili un asemenea parteneriat printr-o actiune simpla, care va facilita comunicarea cu cadrul didactic al copilului tau: creeaza un grup de discutii in care sa inviti toti parintii din clasa copilului tau si cadrele didactice care predau la clasa. Astfel, vei reusi sa ramai la curent cu evenimentele din scoala, sa clarifici nelamuriri, sa afli cele mai recente note ale copilului tau, informatii despre activitati extrascolare, despre experienta altor parinti sau despre comportamentul copilului la scoala.

Inca din prima zi de scoala, invatatorul are datoria de a prezenta parintilor regimul de munca si odihna care trebuie aplicat si organizat, indrumat si controlat in primul rand de familie, pentru realizarea cu usurinta a sarcinilor scolare, pentru ocrotirea sanatatii micului scolar in vederea programarii la ore fixe a timpului de lucru, a odihnei obligatorii, a plimbarilor si jocurilor in aer liber, a impletirii activitatilor casnice cu lectura si cu alte activitati distractiv- recreative.

Unele familii nu tin legatura cu scoala si neglijeaza complet oportunitatea unui program care trebuie sa jaloneze munca si odihna copilului.

Va propun un program de munca zilnic al elevului (program asumat de copil, urmarit si controlat de parinti ):
1.Desteptarea la ora 7,00
2. Inviorarea ( gimnastica de dimineata ), igiena corporala
3. Imbracatul si revizuirea ghiozdanului
4. Servirea micului dejun
5. Traseul catre scoala
6. Programul scolar: 4 – 5 ore de curs
7. Inapoierea catre casa
8. Dezbracatul si spalatul pe maini
9. Servirea mesei de pranz
10. Program de odihna 2 ore
11. Pregatirea lectiilor – pana la ora 17, 00
12. Activitati libere ( lectura, vizionarea de programe T.V., joc in aer liber )
13. Servirea cinei
14. Pregatirea ghiozdanului
15. Igiena corporala de seara
16. Lectura – cel putin un sfert de ora
17. Odihna de noapte, incepand cu orele 21,00.

Discutii individuale
Un alt mijloc care il poate familiariza pe parinte cu cele mai indicate metode si procedee educative in constituie convorbirile individuale, prilej de cunoastere pentru invatatoare atat a copilului cat si a parintelui.
Printr-o subtila si discreta investigare, invatatorul isi da seama de comportamentul copilului in familie si de amprenta educatiei data de parinti asupra acestuia. Tot cu ocazia acestor convorbiri, parintele primeste sfaturi utile de la invatator privind educarea copilului.

Literatura de specialitate
Pentru raspandirea cunostintelor pedagogice in randul parintilor este bine ca educatorul sa puna la dispozitia parintilor carti pentru si despre copil, brosuri, reviste, ghiduri si carti despre educatie. As aminti cateva titluri recomandate: ”Copilul si jocul”, Maria Haseganu, “Ghid metodic pentru invatatori si parinti”, Gheorghe Alexandru.

Lectii deschise cu parintii
Stapanirea de catre parinti a metodelor si procedeelor de educatie nu este un lucru usor. O cale eficienta de insusire a acestora este aceea de a asista la desfasurarea unei lectii, unde parintii sa poata observa comportamentul propriului copil pe parcursul unei ore de curs, capacitatea sa de concentrare, atentia si interesul sau fata de tema lectiei respective. De asemenea, parintele observa integrarea copilului intr-un colectiv si poate face o apreciere corecta a capacitatilor propriului copil in comparatie cu alti copii de aceeasi varsta.

Cu acest prilej este relevanta si munca si rabdarea dascalului, pentru ca elevii sai sa-si insuseasca noile cunostinte. Acum parintele are in fata un model pe care poate sa-l urmeze. Parteneriatele cu parintii au o importanta deosebita. In cadrul acestora parintii nu mai sunt parti pasive ci se transforma in “actionari”, realizand alaturi de copii si dascal (in echipa) diverse proiecte si lucrari colective.

Vizitele la domiciliu
Un alt mijloc de a stabili o relatie cat mai stransa intre familie si scoala sunt vizitele la domiciliu. Scopul acestor vizite este unul clar, de a cunoaste familia si comportamentul copilului acasa. Dascalul poate constata conditiile de trai ale copilului : camera sa, locul unde-si tine cartile si caietele, mobilierul camerei, etc.

Tot in cadrul vizitelor, invatatorul face cunostinta cu toti membri familiei si se poate edifica asupra influentelor pe care acestia o au asupra copilului, asupra modului in care fiecare influenteaza personalitatea acestuia.

Excursii, plimbari, serbari
Cu prilejul unei excursii sau a unei serbari scolare parintii vad cum se comporta copilul in colectivitate, se conving de rezistenta lui la efort, de reactiile sale la nou si la necunoscut. Cu aceste ocazii parintii reusesc sa se cunoasca mai bine, sa colaboreze si sa intreprinda actiuni comune.
Familia si scoala sunt un model pentru copil. De aceea cei doi poli de rezistenta ai educatiei trebuie sa colaboreze, contribuind prin mijloacele cele mai adecvate la formarea copilului.
             
Bibliografie :

Eugenia Sincan, Gheorghe Alexandru, 1993, Scoala si familia, imprimeria “Oltenia”, Craiova
Invatamantul primar, 2007, nr. 1-2, Editura Miniped
Jigau, M., 1998, Factorii reusitei scolare, ed. Grafoart, Bucuresti
Joita, E., 2000, Managementul educational. Profesorul manager:roluri si metodologie, Polirom, Iasi
Ostterrieth, P., 1973, Copilul si familia, EDP, Bucuresti


Profesor Șușcu Anca Maria, definitivat
Scoala Generala cu clasele I-VIII- Visca, Comuna Vorta, judetul Hunedoara

Despre autoare:

"Sunt profesoara de limba romana si limba franceza avand o vechime de 7 ani la catedra(doar anul acesta am ocupat post la tara, in rest am profesat doar in Deva), dar si psiholog cu drept de libera practica facand parte din Colegiul Psihologilor din Romania- specialiazarea consiliere.
Sunt autoarea cartii "Aspecte lingvistice in periodicele hunedorene". In prezent lucrez la o lucrare de cercetare-Impactul familiei contemporane in educatia copiilor.
Am 31 de ani si sunt o mamica fericita(am o fetita)."