Intoarcerea in Romania
Plecam acasa!
Dupa opt ani de trai in Grecia, ma pregatesc sa ma intorc acasa. Da, pentru mine Timisoara n-a incetat niciodata sa fie acasa iar acum, cu atat mai mult. Am venit aici singura, acum duc cu mine inapoi, un baiat mare, cu parul cret si un Ionut cum altul nu-i. Credeam ca va fi nevoie sa-l pregatesc, pe asta micul, sa-i fac tranzitia mai usoara si acomodarea moale. Pana la urma insa, cred, ca mai mult de furca-mi va da al mare, cu toate ca si el e fericit de schimbare si o asteapta.Pe Ionut l-am anuntat treptat. Daca mami-si gaseste ceva de lucru, s-ar putea, s-ar putea (subliniat!) sa ne mutam in Romania.
- Unde-n Romania, mami?
- La Timisoara.
- La Timisoara lui buni Maia? Mami, tu vorbesti serios? Tu chiar vorbesti serios?
- Daca ne iese planul si figura, da!
Au urmat zile de asteptare si emotii – Ne-a iesit figura? Cand stim daca ne iese? Si in final i-am zis, da, plecam. Incepi an nou acolo, cu copii noi, cu prieteni noi. Ai emotii? Chiar deloc, a spus el si imi creste inima cand ii vad zambetul larg, pe toata fata.
Acum impachetam si pregatim. Plecam pentru o luna de vacanta-ncolo, sa punem la punct chestii administrative. Vom reveni pentru o saptamana sa luam bagaje si apoi, drumul ne e deschis si incepem un nou capitol.
Stau cu el, in camera lui si facem planuri. Impartim jucariile, cine vine, cine ramane aici – “pentru vacante!”. Ce demontam. Cum arata camera lui cea noua? O sa semene cu asta? “Dar bicicleta, mami, bicicleta o luam? Dar stai, ca mi-a luat buni una noua deja si pista de biciclete trece chiar prin fata casei si parcul ala cu corabie e peste pod”! Ii sclipesc ochii de bucurie si mie-mi tremura sufletu. Pentru ca am emotii, da, plec acasa dar am emotii mai mari ca mine. Intrebari mi se plimba prin minte si nu le gasesc raspuns inca. Daca nu le voi gasi niciodata? Dar e drept si dovedit, daca nu incerci, nu ai cum sa stii ce va fi cand va fi!
Ionut isi pregateste cutiile cu piese de Lego, le ia rand le rand in mana, le impacheteaza si le ordoneaza. Luni vine cineva sa demonteze patul – “Mami, eu fara patul asta nu plec nicaieri! E corabia mea!” si i-am promis ca o construim un cort si o sa dormim o noapte pe saltele, asa, de ramas bun. “Petrecere in pijama ii zice chestiei asteia pe care vrei tu sa o faci”, imi explica Ion si-l strang in brate.
- O sa-mi fie dor de prietenii mei si de tot ce e aici. Dar ma bucur, sa stii. Mie mi-a placut intotdeauna acolo, la buni Maia.
- Stii ca daca o sa fim acolo, eu o sa merg la lucru. Adica o sa ne vedem putin dimineata si apoi dupa amiaza. Dar in weekend-uri vom fi impreuna. O sa fii cu tati mai mult, cel putin la inceput…
- Stiu. Cred ca o sa-mi fie dor de tine. Asa ca hai sa ne strangem acum in brate, ca acum suntem toata ziua impreuna.
Avem emotii. Va rog sa ne tineti pumnii!
*Sursa foto:digitalart, FreeDigitalPhotos.net
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani 1/2), jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.
Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: