Interviu cu Maria Nicolescu. Autor la 9 ani
Mariuca are 9 ani si este un copil energic extrovertit, gandeste in timp ce vorbeste, se misca mult, danseaza, face coregrafii, se viseaza actrita, interpreteaza roluri in oglinda si scrie povesti. Este pasionata de dans pe patine cu rotile, simte muzica, ii place sa danseze, sa editeze video, sa ma ajute sa organizez evenimente pentru bloggeri, isi asuma rolul de conducator, se pricepe la distribuirea rolurilor si la motivarea celorlalti. Spune lucrurilor pe nume, este onesta cu ce simte si nu tine emotiile in ea. Ii place sa fie pe scena, sa apara in sedinte foto, in filmari, ii place sa faca vlogguri si e pasionata si de tehnologie. Maria a publicat recent cartea pentru copii „Lucia in cautarea luminii magice”.
1.De ce scrii?
Pentru ca sunt pasionata de scris. Am descoperit asta la 7 ani, cand m-am apucat sa scriu o poveste despre o fetita care isi cauta lumina. Am observat ca atunci cand scriu ma simt libera si pot sa-mi creez lumea mea, o lume parca numai din visuri. Mama m-a intrebat daca nu cumva fug de realitate, dar eu i-am spus ca de fapt acolo ma regasesc si imi refac puterile. Asa imi gasesc eu lumina si inspiratia.
Scriu ca sa pun in povesti sentimentele mele pe care altfel nu pot sa le impartasesc. Chiar daca vorbesc cu mama despre ele, tot am nevoie sa le dezvolt in lumea mea imaginara, acolo unde ma pot relaxa si pot sa fiu cine cred eu ca sunt, fara ca altii sa ma judece.
M-am simtit judecata cand copiii radeau de mine si imi spuneau tot felul de lucruri urate.
2. Cat de importanta crezi ca e manifestarea prin scris?
Cred ca este importanta pentru ca prin scris ne regasim si e important sa-ti spui sentimentele fie ca le scrii, fie ca le povestesti. Scrisul pe mine ma linisteste si ma apropie mai mult de mama pentru ca si ea e pasionata de scris ca mine. Eu vreau sa fiu ca mama mea pentru ca o iubesc. Dar nu am scris cartea ca sa fiu ca mama, ci ca sa imi demonstrez mie ca pot mai mult decat credeam. Si cand a iesit cartea si mi-am demonstrat asta, am simtit ca sunt curajoasa. E important pentru mine sa ma simt curajoasa ca asa poate o sa pot sa-i confrunt pe copiii care uneori rad de mine sau ma dau afara din grupul lor.
3. Ce ai dorit sa transmiti prin cartea ta?
Curaj si lumina. Ma simt curajoasa cand scriu. Am vrut sa le transmit copiilor sa aiba mereu incredere in ei, iar oamenilor mari, sa aiba curaj. Uneori, oamenilor mari le este frica. Mamei ii e frica sa nu ne raneasca pe mine si pe sora mea. Sau sa nu ne piarda. Sau sa nu ni se intample ceva rau. Si am vrut sa le transmit ca fiecare om are o lumina care il ghideaza si il protejeaza. Si fiecare copil e protejat de lumina lui.
4. Ai vreun ritual de scris?
Nu. Adica da, scriu atunci cand sunt linistita si fericita si imi vin idei. Scriu pe unde imi cere sufletul: la bucatarie, in camera, la birou, la munte, la mare, dimineata, seara, in vacanta, de Craciun, de Paste. Oricand am cate o idee. Si eu am multe idei. Le scriu in carnetele, in jurnale, pe post-it-uri, la spatele caietelor, uneori imi fac eu un caiet din foi albe, le indoi la mijloc, le capsez si scriu titlul ca pe coperta, apoi cuprinsul si capitolul 1.
5. Ce iti place in rolul de scriitor?
Imi place ca e ca o magie a scrisului. Imi place sa dau interviuri, sa fac lansari online, sa dau autografe, sa citesc ce scriu altii despre cartea mea, dar cel mai mult imi place sa aduc lumina si curaj prin ce scriu. Mi-ar placea ca povestea cu Lucia sa fie tradusa in mai multe limbi si sa ajunga la toti copiii din lume care au nevoie sa afle ca lumina e in inima lor. Cand am vorbit la lansare mi-am simtit lumina si am fost fericita.
6. Crezi ca lumea te priveste altfel din momentul in care ai lansat o carte?
Cred ca oamenii ma vad mai curajoasa, asta simt eu. Mama ma vede mai filosoafa, dar ea ma iubeste oricum ar fi ca zice ca ma iubeste pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac. Tata ma crede in stare de mai multe si m-am bucurat cand a zis la lansare ca e mandru de mine. Bunicul ma crede mai serioasa si vede ca nu doar vorbesc mult si-l bat la cap, bunica incepe sa aiba incredere in mine. Doamna mea invatatoare, Astrid Dumitrache, pe care o iubesc mult, si a venit la lansarile mele, ma crede mai puternica, iar colegii mei nu cred ca au citit-o inca pentru ca eu sunt noua la scoala asta. Cred ca unii o sa se uite la mine cu admiratie si altii cu invidie. Dar eu as vrea sa ma vada asa cum sunt eu si cand scriu carti si cand nu scriu. As vrea sa ma vada pentru lumina mea.
*Fotografii realizate de Cristina Nichitus Roncea
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cand copilul spune frecvent "Nu pot!"Copilul care spune deseori ”Nu pot!”, ascunde probleme diverse ce pot sa aiba legatura cu dezvoltarea sa de natura emotionala, increderea in sine sau cu modul in care percepe situatia cu care se confrunta.
-
Descurajarea la copii - cum o poti reduceCopiii nu au nevoie de multe pentru a se descuraja: o simpla privire dezaprobatoare din partea parintilor, un deget ridicat sau un cuvant ironic sunt suficiente pentru a-i face pe cei mici sa isi piarda speranta in propriile puteri.
-
6 moduri de a-i ajuta pe copii sa evite problemele legate de imaginea corporalaStudiile sustin ca inca de la varsta de 3-5 ani, copiii incep sa dezvolte ingrijorari cu privire la aspectul fizic si la greutatea corpului si implicit sentimente de nefericire
Adauga tu primul comentariu: