Interviu cu Nora Neghina

Care sunt avantajele intelectuale pe care le aduce lectura copiilor?

Din punct de vedere intelectual, lectura ii ajuta pe copii, in primul rand, sa isi dezvolte vocabularul, sa invete cuvinte noi si chiar si cuvinte ”complicate” care in prima instanta pot fi dificil de citit si cu atat mai mult dificil de inteles. Insa poate aduce la pachet si obiceiul de a cere ajutorul atunci cand nu se descurca singur, intreband pe cineva care ii poate explica sau cautand sensul cuvantului intr-un dictionar, in format fizic sau digital, iar pe termen lung acest lucru le va intari abilitatea de a rezolva probleme atunci cand se confrunta cu ele. Cautarea cuvantului intr-un dictionar ofera si avantajul de a gasi sinonime si antonime ale cuvantului respectiv, astfel imbogatindu-si si mai mult vocabularul. Am inceput cu acest beneficiu, deoarece consider ca avand un vocabular mai bogat ii poate ajuta in modul lor de a relationa cu cei din jur, deoarece vor putea comunica mai eficient, se vor putea face intelesi mai bine de catre ceilalti, iar acest lucru in final poate face diferenta dintre o stima de sine crescuta si una mai scazuta.

Pe de alta parte, lectura are efecte benefice asupra proceselor cognitive dezvoltand atentia – pentru a putea intelege trama unei povesti este nevoie sa fim atenti la personaje, la actiunea care se desfasoara, la literele care formeaza un cuvant, la semnele de punctuatie si paragrafe - si memoria – pentru a intelege ideea unui paragraf pe care il citesc este nevoie sa retina cum a inceput pana in punctul final al acestuia, la fel si al povestii in sine.

Nu in ultimul rand, lectura ii ajuta pe copii sa descopere lumi noi, culturi diferite de cea familiara in care au crescut si in care convietuiesc, permitandu-le astfel sa-si descopere propriul loc in societate si in lume.

Ar mai fi de mentionat faptul ca lectura ii ajuta pe copii sa-si dezvolte imaginatia si gandirea critica.

Care sunt beneficiile emotionale pe care le aduce lectura copiilor?

Din punct de vedere emotional lectura joaca un rol important in descoperirea emotiilor si dezvoltarea empatiei. Copiii ajung sa capete un ABC emotional invatand diversele trairi ale personajelor – bucurie, tristete, frustrare, invidie, vinovatie, iubire, si sa se identifice cu personajele existand in viata copilului cel putin un eveniment cand a experimentat si el aceleasi trairi. Transpuse in viata de zi cu zi, copilului ii va fi mult mai usor sa identifice aceste emotii la oamenii reali cu care interactioneaza, sa devina mai empatic, ceea ce va duce la relatii mai apropiate. De asemenea, lectura ii poate ajuta pe copii sa vindece propriile rani emotionale, subiect despre care voi povesti mai pe larg in cadrul atelierului sustinut la festivalul Narativ.

Lectura poate avea un important rol social, nu doar prin prisma faptului ca ofera un model copiilor despre ce inseamna prietenie (daca ne gandim la povesti precum Tom Sawyer si Huckleberry Finn, Cei Trei Muschetari sau Don Quichote si Sancho Panza), ce inseamna iubirea romantica (repovestirea “Romeo si Julieta” din colectia “Cartile Copilariei” aparuta la Curtea Veche Publishing, fiind cel mai clasic exemplu) sau iubirea dintre membrii familiei – intre parinte si copil sau intre frati, ci si datorita legaturilor care se pot crea in jurul lecturii. In acest sens imi vin in minte doua situatii. Prima ar fi clubul de lectura, in cadrul caruia mai multi copii se reunesc pentru a” dezbate” pe marginea unei carti pe care au citit-o cu totii in prealabil si vor putea astfel observa faptul ca plecand de la aceeasi experienta au avut trairi diferite, le-au placut/ displacut lucruri diferite din carte, vor intelege ca sunt unici si ca diversitatea ii poate apropia. Asociatia Curtea Veche are un ghid de organizare a cluburilor de lectura “Cartile Copilariei” elaborat pentru cadrele didactice, dar care poate fi transpus foarte bine si acasa cu cercul apropiat de prieteni si cunostinte. A doua situatie este cea pe care am experimentat-o ca parinte in momentul in care fiica mea cea mare a vazut in curtea scolii un coleg de la clasele mai mari care citea volumul 4 dintr-o serie de carti care ii placea foarte tare si s-a dus sa povesteasca cu el despre aceasta carte. Temperamental, ii este destul de dificil sa initieze contactul cu copii necunoscuti de varsta ei si cu atat mai mult cu copii mai mari, insa puntea creata de aceasta carte a facut-o sa isi depaseasca temerea initiala si sa se imprieteneasca cu acel copil.

De la ce varsta este bine ca parintii sa inceapa sa citeasca povesti copiilor?

Cred ca povestile trebuie sa fie prezente in viata unui copil inca de la inceput, chiar din stadiul intrauterin. Recomand mamicilor gravide sa citeasca cu voce tare din al doilea trimestru de sarcina, fatul auzind vocea mamei chiar din acea perioada si creandu-se astfel o conexiune foarte puternica. Bebelusilor le pot fi “citite” carti care contin propozitii scurte pe fiecare pagina sau chiar carti ce contin doar imagini. Mi-aduc aminte ca acum cativa ani in parc mamica unui baietel de aproximativ 2 ani a fost foarte mirata cand ne vedea pe mine si pe fiica mea de aceeasi varsta stand si citind pe banca, si care mi-a marturisit ca ea nu-l cumparase copilului pana la acea varsta nicio carte plecand de la premisa ”ca oricum nu intelege”. Studiile ne demonstreaza contrarul, copiii inteleg inca de foarte, foarte mici ceea ce le citim. Evident ca este o intelegere bazata pe non-verbal, dar care este esentiala pentru abilitatile viitoare de cititor. Exista studii care arata o corelatie foarte puternica intre prezenta cartilor in casa parinteasca si reusita in viata. Un copil care creste intr-o casa in care exista cel putin 80 de carti va avea la varsta adulta abilitati intelectuale (alfabetizare/matematice) mai mari decat ceea ce doar scolarizarea poate furniza. De asemenea, copilaria intr-un cadru care favorizeaza invatarea si lectura pune bazele unei vieti adulte orientata spre cautarea experientelor de invatare.

Care sunt, din experienta dumneavoastra, principalele cauze pentru care copiii nu descopera bucuria de a citi?

Ca orice lucru nou, pentru un copil care incepe sa citeasca singur lectura este dificila pana in punctul in care devine o placere. Este dificil sa inveti literele si sa ti le reamintesti atunci cand le vezi in structura unui cuvant. Este dificil sa citesti cuvintele si insiruirea de cuvinte intr-o propozitie. Este si mai dificil sa intelegi ideea dintr-un paragraf sau sa discerni intre elementele principale si elementele secundare dintr-o naratiune. Toate acestea sunt si mai dificile daca nu exista un ghidaj facut de adult sau daca vine la pachet cu asteptari foarte mari din partea adultului sau si mai rau cu etichetari si rusinare pentru greselile care vor aparea inevitabil si care sunt inerente oricarui proces de invatare.

Cred ca bucuria de a citi la copii se construieste in timp, inca din copilaria timpurie, si nu apare din senin la varsta scolara sau mai tarziu, si necesita eforturi ale adultilor in prima faza si apoi eforturi ale adultilor si copiilor impreuna in a doua faza. Din acest punct de vedere, era digitala (in pofida avantajelor ei din perspectiva largirii accesului la resurse sau a rapiditatii obtinerii informatiei) si expunerea copiilor la jocuri video nu ajuta deoarece vine cu satisfactii obtinute rapid si fara prea mare efort. Acest lucru scade apetenta copiilor pentru obtinerea unor avantaje sau satisfactii care necesita investirea unui efort crescut cum este lectura. Cred ca o mare dificultate provine si din faptul ca asteptam varsta scolara pentru a introduce lectura la copii, astfel incat cream o asociere artificiala intre lectura de placere si constrangerile din mediul academic.

Ce ii sfatuiti pe parintii ai caror copii nu par interesati de povesti sau lectura?

In primul rand as incuraja parintii sa nu “se dea batuti”, sa nu renunte la a-i sustine pe copii in aceasta calatorie, ci sa schimbe strategia sau sa adopte strategii eficiente pe nivele de varsta ale copiilor, stiind pe de alta parte ca fiecare copil are personalitatea sa si nu toti vor ajunge sa fie pasionati de lectura si sa devoreze carti. La polul opus, as incuraja parintii sa seteze niste standarde “realizabile” si sa nu vina cu asteptari nerezonabile. De exemplu cartile sugerate trebuie sa fie potrivite nivelului atins de copil ca cititor, dar si din zona de interes a copilului. Daca sunt mama unui baiat pasionat de tenis, e de preferat sa ii sugerez sa citeasca “Viata in ritm de tenis” de Horia Tecau, spre exemplu, si nu “Odiseea”, doar pentru ca aceasta este carte mea preferata.

Nu in ultimul rand, as incuraja parintii sa rupa asocierea lectura - scoala/teme introducand elementul fun/joaca in experienta cititului.

Incurajez parintii sa isi aduca copiii la Festivalul de lectura pentru copii NARATIV organizat de Asociatia Curtea Veche cu sprijinul Kaufland pentru ca in cadrul atelierelor de actorie, teatru, improvizatie, scriere creativa, debate, storytelling si a celorlalte ateliere organizate in cadrul festivalului, cei mici sa experimenteze bucuria lecturii prin joc. Pentru parinti, pentru a afla diverse strategii prin care pot sa ii imprieteneasca pe copiii cu lectura, ii invit la workshop-ul “Cum dobandim obiceiul lecturii” care are loc sambata, 24 noiembrie 2018. Participarea la eveniment este gratuita, in baza inscrierii online pe site-ul www.narativ.ro

Despre Nora Neghina

Nora Neghina crede cu tarie ca „educatia” copiilor depinde in mare masura de „educatia” parintilor. De aceea isi dedica mare parte din viata sa profesionala pentru a ajuta parintii, si implicit copiii, sa se dezvolte impreuna armonios. Nora este specialist in psihologie si expert in abordarea Mindsight, cu deschidere spre educatia nonformala, plin de entuziasm si cu dorinta de schimbare.