Imbratisari fara sfarsit
Imi place sa ma uit la el cand doarme. Sa-l observ cum respira incetisor, cum isi strange buzele si-si misca nasucul. Ma topesc de dragul lui cand ii vad cate-un picior iesit afara de sub patura, manuta sprijinindu-se pe perna si parul ciufulit.Imi place sa-l observ cand el crede ca nu ma uit. Sta si se joaca - concentrat si aproape nemiscat, eu las cartea jos si-l privesc. Ii vad profilul, nasul mic si putin in vant, buclele de la spate, mainile pricepute.
Imi place sa ma duc langa el si sa-i adulmec pielea moale. Doamne, ce-mi mai place sa-l strang si sa-l inund cu pupicuri pe ceafa si pe spate. Si el rade si chicoteste si ma credeti cand va spun ca nu se trage?
Si in clipe ca astea, imi doresc sa pot opri timpu-n loc. Sa-mi dea cineva in scris ca asa va fi mereu, dornic de imbratisari de mama, chicotind si bucurandu-se de siguranta pe care o simte. As vrea sa nu se termine niciodata si astea-s momentele in care-mi amintesc ca-i bine sa-l tin si sa nu-i dau drumul pana nu se desprinde el singur de mine. Si-l tin si-l miros si radem amandoi si simt cum imi amortesc picioarele dar nu, nu m-as da dusa.
Si-mi vin in minte ganduri multe si nu-s toate frumoase, frici din alea legate de ce o sa vina, daca o sa vina si ma cuprinde ciuda ca las momente minunate sa fie stricate de „oare cum va fi?” Toti in jur ma sperie. Ne sperie. Ca baietii-s reci, ca de-ndata ce mai cresc o sa uite de noi, ca nu poti compara un fiu cu o fiica, ne e umplut capul de temerei si stresuri si ganduri care nu-si au locul.
Si daca-i asa cum e, dragastos si primitor de imbratisari si atingeri, oare-i bine, ni se zice? Ce barbat o sa fie? Daca-i prea lipit de ma-sa si de ta-su, de noi amandoi si nu se va putea desprinde? Ce barbat o sa devina? Si daca-i place prea mult la mami-n brate, oare-i bine, ne zic altii? Si auzi gandurile lor, le amesteci cu alte ganduri de-ale tale si vai, ce pacat, uiti sa te bucuri de momente care maine cu siguranta nu vor fi la fel ca cele de azi. Pentru ca piticul creste, fiecare imbratisare e mai grea, ma optintesc atunci cand vrea sa-l ridic, nu-i mai asa usor sa-l duc dintr-o parte in alta, picioarele-s mai lungi, trupul mai greu, si totusi, tot ca pe un pui de om il simt.
I-au fost dragi imbratisarile si atingerile de cand il stiu. Se facea mic si ghem la noi in brate, inchidea ochii si-l vedeam cum simte fiecare secunda. A crescut si putine s-au schimbat. E ca tine, rade ta-su si da, are dreptate. Ionut sta in fotoliu, cu un ochi la un desen animat si cu altul la noi. Ma duc inspre ta-su si el ma impinge, hai, mai, iar ai venit? Si-i rad ochii si-mi rad si mie de drag si bine ce e. De cat de putine ai nevoie pentru a fi fericit, nu-i asa? Si ma trag si ma impinge si nu ma dau dusa iar vocea lui Ionut se aude undeva, printre chicoteli.
- Hai, mai tati, ia-o in brate, ca asta vrea! Nu vezi?
- Crezi? intreaba ta-su razand.
- Sigur. Ca-i place sa o iei in brate, ii explica micul nostru intelept.
Si ma ia in brate si-mi ascund capul in pieptul lui ca doar acolo ajung si trag cu ochiul la piticul din fotoliu. Ne priveste si-i citesti fericirea pe fata.
- Vrei si tu? il intreaba ta-su.
- Vreau! raspunde el. Stai sa pun pauza.
Si ia telecomanda in mana, apasa un buton si ne sare la picioare.
- Ne imbratisam in familie, exclama el, ca n-ar avea cum sa lase sa treaca momentul fara fundal sonor.
Doar e ca mine...
*Sursa foto: Ambro, FreeDigitalPhotos.net
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani 1/2), jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.
Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
Adauga tu primul comentariu: