Este greu sa cresti copiii?
Sa simti si sa declari ca este greu sa-ti cresti proprii copii a devenit un model cultural extrem de prezent. Nu cred sa nu fi auzit vreodata pe cineva spunandu-va: "Va e greu cu ei, nu-i asa?" Cel ce va intreaba acest lucru, nici nu mai asteapta raspunsul, stie ca va veti apuca sa-i insirati toate grijile si lipsurile posibile si imposibile pe care vi le provoaca cei mici. Iar daca spuneti "Nu este greu deloc, este chiar o bucurie", se uita la voi ca la niste ciudati, gandindu-se ca nu stiti ce spuneti sau ca faceti pe grozavul.
"E greu sa-ti cresti copiii" este o lespede apasatoare pe mintea si pe inima parintilor care gandesc asa, precum si pe mintea si inima copiilor lor. Parintii sunt vesnic nemultumiti, iar copiii sunt infricosati si coplesiti de faptul ca-si reprezinta sursa suferintii parintilor.
Sigur ca daca tu, parintele, crezi si simti ca este greu, atunci chiar asa iti va fi. Dar daca tu, crezi si simti ca este usor, ca este o foarte mare bucurie sa cresti copiii, atunci chiar asa va fi. Totul depinde de tine.
De la "E greu cu copiii?" incepe corvoada. De aici pleaca nemultumirile parintilor, supararile, enervarile, atitudinile agresive.
De ce e greu sa-ti cresti copiii?
Pentru ca n-ai cu cine sa-i lasi cand sunt mici, pentru ca nu te ajuta mai nimeni sa-i cresti, pentru ca mereu cer ceva si tu poate nu ai bani, iar copilul incepe sa insiste pe un ton plangacios si tu te enervezi; e greu cu copiii pentru ca vecinii iti reproseaza ca nu ii stapanesti, ca fac galagie, ca se joaca zgomotos etc. E greu cu copiii pentru ca atunci cand sunt adolescenti, stai cu sufletul la gura pana se intorc seara tarziu. E greu cu copiii pentru ca de multe ori fac si gandesc altceva decat ai fi vrut tu sa faca si sa gandeasca. E greu, e greu ......
Trebuie sa stiti ca educarea copilului nu este o "dresare" a acestuia. Nu trebuie sa va asteptati ca atunci cand dati o comanda si s-o execute.
Din fericire exista parinti care au inteles aceste lucruri si stiu sa-si creasca copiii fara sa le fie greu deloc. Acesti parinti au inima deschisa si isi lasa sa se manifeste aceste sentimente in fiecare clipa. Acesti parinti stiu sa fie deasupra micilor toane, sa fie deasupra teribilismului lor, sa fie deasupra modelului cultural "Cine are sa-i traiasca, cine nu sa nu si-i doreasca", proverb din care razbate o amaraciune, un regret al parintilor care au copii si care ... asta e n-au incotro, ii suporta, reusind astfel sa-si creasca copiii cu bucurie si nu cu greutate in suflet.
In concluzie dragi parinti, obisnuiti-va sa ganditi ca nu e greu sa-ti cresti proprii copii si veti vedea ce schimbari vor avea loc in viata voastra. Totul depinde de voi.
Si pentru intarirea celor afirmate mai sus va voi prezenta o scurta povestioara:
"O familie oarecare are o fetita la scoala. Ambii parinti lucreaza. Niciodata nu s-a plans vreunul dintre ei in legatura cu copilul. Dimpotriva, taticul ei ne-a demonstrat cat de simplu este totul:
- Dimineata, la sapte, trezirea, imbracarea si iesirea pe usa topaind si cantand. Ỉn zece minute o las la scoala. La ora unu se duce mami (care are pauza de masa) si o ia, o duce acasa si o preda in grija bunicii, pana ajungem noi acasa. Nu e mare lucru, daca te organizezi cum trebuie. Nu ai nici o grija, numai bucurii."
In loc de incheiere:
- Sa cresti copii nu este greu: este o mare bucurie, care face toate lucrurile usor de realizat.
- Nu iti lovi niciodata copilul, nu ridica tonul la el si nu il umili, nici intre patru ochi, nici in public. Bataia nu e rupta din rai, ci e o mare sursa de traume si resentimente, precum si o dovada a esecului efortului educativ parintesc.
- Vorbeste intotdeauna cu copilul tau, da-i explicatii potrivite varstei despre tot ce vede si tot ce se intampla.
- Mangaie-l, spune-i ca il iubesti, ia-l in brate, asculta-l, lauda-l, acorda-i incredere, fii langa el in absolut toate situatiile, sustine-l in tot ce face (atata timp cat ceea ce face nu dauneaza nimanui si nu incalca legile). Cand greseste sau e gata sa greseasca, explica-i in ce consta greseala.
- Cultiva-i o stare pozitiva de spirit, fii vesel si fericit fara un motiv anume si invata-l pe copilul tau sa fie intotdeauna asa.
- Fii mereu bland, tolerant si rabdator cu copilul tau. Nu fi incruntat, zambeste-i permanent.
- Trateaza-l cu seriozitate, nu-i minimaliza, respecta-l si acorda-i libertate.
- Incurajeaza-l si ajuta-l sa-si urmeze visurile.
- Lasa iubirea parinteasca sa iasa la lumina si sa se manifeste.
- Ofera-i copilului tau stabilitate afectiva si iubire parinteasca neconditionata.
Autor: Sprancenatu Felicia
Invatatoare
Scoala cu clasele I-VIII, Potlogeni, Tia-Mare
Judetul: Olt
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
Comentează:
-
florica
17.06.2009 - 11:10
Ma bucur ca mai sunt persoane care gandesc ca mine, chiar imi faceam griji...Am 3 copii pe care pot sa spun ca i-am crescut usor din cel putin doua motive:s-au nascut sanatosi si am fost ajutata de o matusa sa ii cresc(care a lociut cu noi 18 ani, pana a decedat ,din pacate , acum 9 ani).Acum am o fata iginera, una studenta la Litere si un viitor student.Ma uit in urma si nu stiu cand a trecut timpul si ei au crescut.
-
Ananda
11.06.2009 - 23:18
Nu pot decat sa spun ca mi-ar placea sa fiti invatatoarea copilului meu. Si venind din partea unui parinte care nu prea vrea sa-si dea copilul la scoala pentru ca nu-i place mediul scolar... e chiar un compliment :D
Vezi toate comentariileCand am nascut-o pe fiica cea mare , aveam o carte "Mama si copilul" (singura care se gasea, dar f. buna) si in ea am gasit un sfat : copii sunt barometrul famililei" , adica la parinti morocanosi sau si mai rau furiosi copii vor fi la fel , iar intr-o admosfera normala ,vesela copii cresc si "infloresc" mai repede si mai usor.
Este f. important sa vorbesti copii, sa le explici de ce au interdictii, sa te tii de cuvant, sa fii corect si sa nu favorizezi pe unul fata se altul( am fost placut impresionata cand fiica cea mare le explica celor mici cand ii amenintam cu o pedeapsa , ca mama se tine de promisiuni, sa aibe grija)
Este de asemeni important sa recunosti cand ai gresit, sa te perceapa ca pe un om normal, nu ca pe un Suparom.
In general , copii ce vad in casa aia fac, exemplul parintilor este esential.De ex. cand plecam undeva in calatorie sau intarziem mai mult, le dam telefon si ii anuntam ca am ajuns cu bine, etc.Asta fac si ei , fara sa le spun eu mereu, este ceva normal sa faca asta.
Si exemplele ar putea continua...
Acum cativa ani am avut o problema grava de sanatate si fiinca nu am vrut sa ii speii nu le-am spus imediat ce am.
Dupa cca. un an, intr-o discutie cu fiica mea cea mijlocie mi-a spus f. clar ca daca mai am probleme si nu ii spun, sa nu ma astept ca ea sa imi spuna ce necazuri are.Trebuie sa recunosc ca incepand cu perioada de convalescenta si pana in ziua de azi ei ma protejaza si ma ajuta la orice...
Cand erau mai mici megeam intr-o zi spre casa , dupa o zi "plina" la serviciu si ma gandeam ce am de facut in ziua aceea:o sedinta cu parintii, ceva de mancare, de calcat o uniforma si inca ceva, nu mai conteaza ce .Dar Dumezeu s-a indurat de mine si mi-a trimis un gand care m-a ajutat si mai tarziu: asta e VIATA , si ca trebuie sa le iau pe rand, in ordinea prioritatilor, sa nu ma sperii de ce nu pot face imediat....si sincer va spun am simtit cum mi s-a luat o greutate de pe umeri si m-am simtit chiar f. bine pentru ca traiesc si am ce face
Sunt multe de povestit dar nu vreau sa para ca ma laud cu copii mei , am vrut doar sa confirm cele spuse de D-na invatatoare, pe care o felicit si daca va reusi sa le transmita si parintilor cu care intra in contact aceste pricipii este minunat.....
Intr-adevar, nu e greu sa cresti copii, e o bucurie permanenta care te face sa uiti toate greutatile...